Valls la Matignon: un dur în postul de prim-ministru

0
119


Desemnarea lui Manuel Valls ca premier pune socialiştii francezi în faţa unei întrebări: şi-a pierdut capul Francois Hollande sau vrea, cum inserează „Le Point”, să mărească clivajul în câmpul stângii? Extrem de dur s-a arătat co-preşedintele Partidului de Stânga – aliat al PS – Jean Luc Melenchon, care îl califică pe Manuel Valls „cel mai mare divizor comun al stângii”. Pentru a continua: „La un dezastru electoral, şeful statului răspunde printr-o sinucidere politică. (…) Şeful statului este unicul responsabil de dezastrul electoral care a lovit stânga”. Pentru Melenchon, Manuel Valls este „ultraminoritar în mişcarea socialistă, minoritar la nivelul stângii şi va deveni minoritar în ţară”. A cultivat multă vreme de-alungul parcursului său politic o atitudine iconoclastă în partid. În 2009, luna iulie, Martine Aubry, primul secretar, i-a cerut intr-o scrisoare să înceteze criticile sau să părăsească partidul. În raspunsul său, publicat în Financial Times, la 20 iulie 2009, sugera schimbarea numelui partidului. A divizat guvernul pe chestiunea rromilor printr-o declaraţie belicoasă la 25 septembrie 2013. Atunci Cecile Duflat, ministrul ecologist, l-a acuzat că pune în pericol actul european.  Supranumit multă vreme „Sarko al stângii”, pentru faptul că în 2007 Nicolas Sarkozy i-a propus să facă parte din guvernul de dreapta şi deputatul de Evry a refuzat, Manuel Valls poate neutraliza dreapta, verzii… şi pe el însuşi, cum menţionează aceeaşi publicaţie „Le Point”. Oricum, sosirea lui Valls în fruntea guvernului francez este ocazia pentru reglarea tuturor problemelor. Se aşteaptă ca Manuel Valls, care n-a mai ţinut un discurs de la alegerile primare din 2011, să se pronunţe pentru un TVA social, numirea unor „grei” în posturile cheie, dar şi asupra altor măsuri cu efecte imediate pe piaţa financiară. Oricum, în legătură cu desemnarea sa stânga se arată mai severă decât dreapta. Există şi întrebarea următoare: când Francois Hollande va vorbi de propria demisie.Mai ales că atunci când Nicolas Sarkozy l-a calificat pe premierul Francois Fillon simplu „colaborator”, fostul prim-secretar al PS, pe atunci Francois Hollande, estima că în caz de criză gravă preşedintele Republicii trage toate consecinţele. Presa europeană nu exultă la desemnarea lui Manuel Valls. În Germania, principalul partener economic al Franţei, „Suddeutsche Zeitung” (centru-stânga) estimează că „efectele remanierii nu pot dura”. Şi problema dureroasă este găsirea unei strategii pentru reanimarea economiei, redresarea finanţelor şi aşa mai departe. Potrivit cotidianului conservator „Die Welt” şi a încă 2, 3 sau 19 miniştri, n-are importanţă pe fond, ci doar valoare psihologică. În fine, cotidianul liberal „Frankfurter Allgemeine Zeitung” consideră că multă vreme Hollande n-a avut încredere în Valls, pentru ca dintr-o dată să i-o acorde. În Anglia, „The Guardian” estimează că preşedintele Hollande plăteşte pentru limitarea răspunderilor după alegeri. În Italia, „La Republica” îl prezintă pe Valls drept comparabil cu Matteo Renzi, preşedintele Consiliului de miniştri italian, pentru atitudinea sa directă. Sigur că multe discuţii se leagă de componenţa viitorului guvern, încât construcţia acestuia este asemănată cu a unei echipe de fotbal, Manuel Valls fiind şi suporter al PSG, care evoluează în Liga Campionilor. Se avansează numele lui Segolene Royal pentru a îmbrăca tricoul noului guvern şi, după toate probabilităţile, i s-ar încredinţa Ministerul Educaţiei. „Liberation” scrie că Segolene Royal, ex-partenera preşedintelui Francois Hollande, cu care are 4 copii, are deja undă verde din partea acestuia pentru a intra în efectiv. Mai ales că şi Valerie Trierweiler are alte preocupări. Despre Pierre Moscovici se spune că va rămâne la Economie. Jean Yves Le Drian, ministru al Apărării, apropiat lui Hollande, ar fi refuzat „brasarda” de căpitan, dar se pare că va rămâne în funcţie. Najat Vallaud Belkacem, loială lui Jean Mark Ayrault, ar putea câştiga Ministerul Familiei sau al Tineretului, potrivit „Nouvelle Observateur”. Probleme sunt cu ecologiştii, fiindcă miniştrii acestor domenii, Pascal Canfin şi Cecile Duslot, sunt pe plecare, urmând a fi înlocuiţi. Ca de obicei, se fac multe speculaţii şi ce va fi vom trăi şi vom vedea.