Zice-se că cei ce-l prăznuiesc pe Sfântul Mucenic Trifon au parte de rod bogat al viţei-de-vie, aceasta fiind ferită tot anul de stricăciune şi pagubă. De aceea, de ani buni, în zonele viticole ale Doljului – în special la Segarcea, dar şi la Galicea Mare ori Cerăt – oamenii păstrează cu sfinţenie tradiţia.
Nu mai e ca pe vremuri, când tinerii porneau călare, iar bătrânii, cu căruţele cu cai, să dea zvon de sărbătoare… Parcă nici gerurile şi zăpezile de-altădată nu mai sunt, cărora le făceau în ciudă cu o ţuică fiartă… Dar a rămas credinţa, aşa că, an de an, la întâi al lui Făurar, preotul este chemat să binecuvânteze viile, livezile şi grădinile şi să alunge, prin rugăciunea Sfântului Trifon, dăunătorii. Prilej şi de petrecere, căci slujba religioasă este urmată de un ospăţ pe cinste, cu grătare şi vin din belşug, ferit de ochii nevestelor, Trifonul fiind o sărbătoare în exclusivitate a bărbaţilor!
Aşa s-a întâmplat, ieri, şi la Cerăt – comună cu peste 4.000 de locuitori şi unde se înalţă cea mai mare biserică din zona rurală a Doljului, construită după modelul Mănăstirii Curtea de Argeş. La Segarcea, sărbătoarea a continuat cu un spectacol folcloric, organizat în noua Casă de Cultură şi susţinut de Ansamblul Folcloric „Maria Tănase”.
Pe drumul ce duce spre Segarcea şi Cerăt, doar câte o palmă de zăpadă, ici-acolo, dă de veste că iarna a trecut pe-aici. Un soare primăvăratec întâmpină dimineaţa… Îl petrece, pe uliţele satelor, vântul rece, ce zburleşte vrăbiile şi-i face pe oameni să-ndese mai bine căciula pe urechi. Dar numai ce-au scăpat de Gerar! Iar la întâi al lui Făurar ştiu, din moşi-strămoşi, vorba ceea, că e ziua Sfântului Mucenic Trifon. Una dintre cele mai interesante, de altfel, dintre sărbătorile de peste an ale românilor, marcată după Sfinţii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur (30 ianuarie) şi în ajunul Întâmpinării Domnului (2 februarie). În credinţa populară, Sf. Mucenic Trifon are putere asupra începutului de primăvară – este cunoscut ca cel ce păzeşte viile şi livezile de omizi şi lăcuste, iar pe oameni, de nebunie.
„Numai Domnu’ de Sus ştie dac-o ieşi recolta mai bună!”
La Cerăt – comună cu vreo 4.100 de locuitori, din care 1.700 de etnie romă, după cum spune mai tânărul primar Ionuţ Barbu, aflat la primul său mandat –, Trifonul se sărbătoreşte de ani buni. „Oamenii speră ca, astfel, anul să fie unul prielnic pentru vii, pentru agricultură. Altădată parcă era recoltă mai bună… Pe an ce trecem seceta a afectat însă nu numai viţa-de-vie, ci şi celelalte culturi. Spre exemplu, anul trecut, recolta a fost bunicică, dar nu mulţumitoare pentru oameni. Avem struguri pentru vin aici, dintr-ai noştri, olteneşti – zaibăr, roşioară –, dar nu soiuri nobile”, mai spune primarul.
„Numai Domnu’ de Sus ştie dac-o ieşi recolta mai bună! Anul trecut a fost… aşa şi aşa”, confirmă bătrânul Virgil Dumitrescu. Locuieşte peste drum de biserica satului, iar ieri aştepta cu mare nerăbdare să înceapă sărbătoarea, „sus, în plaiul viilor, lângă cimitir”… „E cu mâncare, cu băutură, cu muzică! Ne strângem toţi şi petrecem, în fiecare an aşa am făcut. Noi avem aici vin hibrid, dintr-ăla negru, Puterea Ursului! E bun, dar fără sifon… te topeşte!”, ne lămureşte nea Virgil, proprietar a nu mai puţin de zece ari de vie.
Lăutari şi grătare fumegânde în plaiul viilor de la Cerăt
Un drum noroios duce spre plaiul viilor, străjuind vechiul cimitir al satului. Petrecerea stă să înceapă: o vestesc lăutarii şi grătarele fumegânde, cu mititei. Cele sfinte înainte însă, iar oamenii îşi descoperă imediat creştetul când începe slujba: „Se binecuvântează şi sfinţesc viile acestea, cu puterea Sfântului Duh, prin stropire cu această apă sfinţită”, rostesc cei doi preoţi parohi, Ion Ghiţă şi Gheorghe Grigore, busuiocul înmuiat în agheasma păstrată de la Bobotează căzând ca o ploaie măruntă peste oameni şi viile lor. „Vă blestem pe voi, fiarele cele de multe feluri, viermii, omizile, gândacii, lăcustele, şoarecii, cârtiţele şi puricii, şi tot felul de muşte, molii şi furnici, viespi şi urechelniţe şi tot felul de jigănii ce se târăsc pe pământ şi păsări ce zboară, care aduc stricăciune şi pagubă. (…) Să nu stricaţi nici via, nici holda, nici grădina, nici orice pom roditor şi neroditor, nici frunza legumelor să nu o stricaţi din cuprinsul şi din locul robului lui Dumnezeu”, răsună rugăciunea şi, totodată, blestemul Sf. Trifon.
Cea mai mare dorinţă a preotului: refacerea picturii din biserică
Roade multe şi bune le urează preoţii localnicilor, apoi îi lasă cu… cele lumeşti, făcând cale-ntoarsă pe drumul noroios ce străjuieşte cimitirul şi duce la biserică. Sfântul lăcaş de cult din Cerăt este cel mai mare din zona rurală a Doljului. „Construcţia a început în anul 1925 şi s-a încheiat în 1950. E o biserică foarte mare, ridicată după modelul Mănăstirii Curtea de Argeş. S-a lucrat mult aici… În acele vremuri, cetăţenii comunei aduceau cărămidă de la Mofleni, veneau cu carele încărcate. Aşa s-a realizat această biserică minunată, ce poartă hramul Sf. Ioan Gură de Aur. Pictura este în stil bizantin şi mi-aş dori din tot sufletul să o refacem. Şi, de asemenea, să înfiinţăm o sărbătoare a satului, fiindcă noi nu avem una”, spune Ion Ghiţă, preot în Cerăt încă din anul 1989. Împreună cu Primăria, au fost făcute toate demersurile necesare pentru restaurarea bisericii, sprijin fiind aşteptat şi de la o asociaţie din Lamanon – localitate aflată lângă Marsilia, în Franţa, cu care comuna Cerăt este înfrăţită.
Segarcea: 1.130 ha cultivate cu viţă-de-vie
Cu cele sfinte a început ziua de Sf. Trifon şi la Segarcea, unde an de an, la slujba religioasă, femeile aduc cu ele, spre a fi sfinţite, felurite seminţe (grâu, porumb, fasole, floarea-soarelui ş.a.). Cred cu tărie că, semănate şi-apoi cultivate, le vor umple hambarele şi cămările cu roade. Renumiţi pentru podgoriile lor, pentru soiurile nobile şi vinurile de calitate pe care le au şi care au ajuns demult pe piaţa externă, segărcenii păstrează cu sfinţenie tradiţia, ca şi „scenariul” sărbătorii. Cu singura deosebire că, în acest an, au renunţat la alaiul de căruţe cu care porneau spre plaiul viilor. Ca loc al întâlnirii pentru sfinţirea podgoriilor a fost aleasă tot o proprietate particulară, înfiinţată printr-un program cu fonduri UE, după ce, ani de-a rândul, preferate au fost „Domeniile Coroanei” – brandul oraşului Segarcea. De altfel, acestea şi acoperă 290 ha din totalul de 1.130 ha cultivate aici cu viţă-de-vie.
Păstrarea tradiţiei, „secretul” rodului bogat al podgoriilor!
„Respectăm tradiţia bătrânilor noştri, care încă din cele mai vechi timpuri, de când s-au pus viile în Segarcea, în urmă cu o sută şi ceva de ani, au sărbătorit această zi sfântă. Se zice că, prin slujba oficiată de preoţi, via va rodi şi va da producţii bune de struguri. Dar nu mai e ce a fost înainte… Atunci bătrânii plecau cu căruţele cu cai, iar tinerii, călare, dădeau zvon în localitate că se sărbătoreşte Trifonul, după care se duceau în câmp, la vii, şi petreceau”, povesteşte primarul oraşului Segarcea, Nicolae Popa. Acesta susţine că „aproape an de an, cu toate că au fost şi calamităţi”, viile au dat aici roade bune.
Spectacol folcloric şi expoziţie cu tematică vini-viticolă
După binecuvântarea viilor, rugăciunile preoţilor Marian Anghel şi Marius Vătăman şi urarea „să aveţi roade bogate şi să sporească toată aşezarea noastră”, sărbătoarea a continuat la noua Casă de Cultură din centrul oraşului. Invitaţi să susţină un spectacol folcloric au fost artiştii Ansamblului Folcloric „Maria Tănase”, cu soliştii Petrică Mîţu Stoian, Marius Măgureanu, Filuţa Bogdan, Lavinia Bîrsoghe şi alţii. Ca de fiecare dată la sărbătoarea Trifonului de la Segarcea, doi renumiţi colecţionari au prezentat o interesantă expoziţie cu specific vini-viticol: Ştefan Niculeţ a adus sortimente de vin şi utilaje pentru pregătirea acestuia, iar Liviu Spanache – cărţi tematice, ploşti (cea mai veche fiind de la 1895!), obiecte de ceramică, dar şi din metal, folosite la producerea vinului.
Cristinel Iovan, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dolj:
«La Segarcea, ca în fiecare an, Consiliul Judeţean Dolj este alături de primarul Nicolae Popa şi de localnici la această sărbătoare importantă pentru comunitate, oraşul fiind cunoscut la nivel naţional pentru vinurile bune care se produc aici. Ne bucurăm să constatăm că oamenii din această zonă au înţeles la timpul potrivit cât de importante sunt fondurile europene. Este încă un motiv de apreciere pentru gospodarii de aici. Le urez tuturor cultivatorilor de viţă-de-vie, tuturor producătorilor agricoli să aibă un an bun, astfel încât munca lor să fie răsplătită prin producţia pe care o realizează. Şi mie îmi place vinul de Segarcea, şi cel roşu, şi cel alb. Deja vedem în foarte multe supermarketuri din România că oraşul a devenit cunoscut printr-un vin care ne face cinste».
