Afumaţi: Temeiul unei noi şi adânci înţelegeri cu pământul

0
283

Comuna a purtat denumirea de Amzuleşti, între 1939-1950, menţionează Dicţionarul istoric al localităţilor din Dolj, elaborat de Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolaescu-Plopşor”, din Craiova. Din 1968, la satul Afumaţi, devenit reşedinţă de comună, a fost înglobat şi satul Amzuleşti (o fostă moşie ce aparţinuse lui C. C. Păianu, Toaşcu-Djuvara, Pache F. Ioţa, Lucia Demetriadis, Th. B. Davidescu, arendată lui A. P. Teodorescu, I. D. Gabroveanu şi S. Toculescu). Când au dispărut moşierii şi arendaşii a venit… colectivizarea. Conform ultimei împărţiri administrative, comuna cuprinde satele Afumaţi, Boureni şi Covei. Dispunând de un pământ fertil, numai cernoziom pe întreaga întindere de circa 7.000 de hectare, de bună seamă că ocupaţia de bază, din totdeauna, a fost şi a rămas agricultura cu ramurile ei adiacente. Oarecum paradoxal, deşi satul de centru a fost Afumaţi, Boureniul a fost mereu, până în 1990, privit cu „alţi ochi”, prin faptul că aici îşi avea sediul o mare asociaţie legumicolă, cu acces la calea ferată ş.a.m.d.. Boureniul era chiar un centru nervos al legumiculturii doljene. Pe harta Doljului, Afumaţiul rămâne o comună cu real potenţial agricol, aflat an de an în „războiul pâinii”. Primarul comunei, Titel Dumitrel Stoenescu, aflat la al doilea mandat, îmi spunea că 5 exploatări agricole din cele 10 existente, lucrează fiecare în medie peste 1.000 de hectare. Dacă trecutul Afumaţiului ni se înfăţişază ca un lanţ de întâmplări, mai mult sau mai puţin dramatice, dar oricum mărturisind o zbatere, o speranţă şi îndreptându-se spre un ţel, prezentul nu e altceva decât o continuare cu oameni care întemeiază, aprind o lumină în capetele semenilor, iar faptele lor sunt rotunde, iar când sunt aşezate capăt la capăt împlinesc o poveste, în absenţa căreia istoria locului ar rămâne lipsită de miez şi înţelegere. Monografia de acum a falnicei comune nu poate fi scrisă decât de o altă mână şi gândită de o altă minte. Ziua Comunei Afumaţi, aflată la ediţia a VI-a, este de bună seamă un eveniment în viaţa localităţii. Unul chiar aşteptat, de localnici, unul de referinţă. Sărbătoarea în sine statornicită, de acum, are însă un format aparte evadând dintr-o monotonie apatică, semn de neînlocuit al unui mod particular de a dăinui constructiv şi paşnic, sub cerul acestei lumi. Acum când toamna s-a instalat pe de-a-întregul, între orizonturile acestor meleaguri, la marginea unui an agricol mai calic ca precedenţii, chiar dacă hambarele nu gem din toate încheieturile sunt totuşi pline.

Reinaugurarea Muzeului Culturii şi Tradiţiei Săteşti

Sâmbătă 10 septembrie a.c. în cadrul festivităţilor prilejuite de Zilele Comunei va avea loc şi reinaugurarea Muzeului Culturii şi Tradiţiei Săteşti, inaugurat în 2009, rareori deschis, întrucât clădirea nu îndeplinea toate standardele cerute. Reabilitarea şi modernizarea clădirii a permis acesteia să dispună de o sală de expoziţie, o bucătărie tradiţională ţărănească, o cameră ţărănească şi un mic salon aristocratic. Toate obiectele expuse provin din donaţiile localnicilor. Oamenii locului au dorit ca aşezarea lor să aibă mărturii veridice despre rosturile predecesorilor, într-un trecut falnic, scuturat de meandre şi poticniri, prin harul lor, în urma unui pariu. Un veritabil cod moral. Festivalul „ropotinul testelor” nu este altceva decât expresia unor îndeletniciri tradiţionale, a căror perenitate n-a dispărut pe de-a-întregul. Reconstituind istoria locului, poate că tineri şi tinere se vor îndârji ca unele meserii să nu se piardă într-o uitare care nu ar mai spune nimic.


Şcoala Gimnazială: Cea mai modernă din judeţ!

Primarul Titel Dumitrel Stoenescu nu exagerează cu nimic, adică nu aruncă vorbe de prisos când se referă la Şcoala Gimnazială din comună. Reabilitată pe fonduri europene (modificarea interioarelor, extinderea) cu săli de curs şi laboratoare moderne, mijloace inteligente educaţionale, (laptopuri, tablete) întreaga clădire a şcolii are autonomie din punct de vedere energetic. Este aclimatizată printr-un sitem geo-termic, în sensul că panourile solare produc energia electrică necesară, prelucrată de pompele de căldură. Condusă de directoarea Camelia Tica Şcoala Gimnazială din Afumaţi chiar este una model, cu peste 200 de elevi, şi cadre didactice, de care primarul se arată mulţumit. Şi este lăudabilă această componentă a activităţii primarului, de a nu scăpa de pe agenda zilnică… şcoala. Momentul inaugurării noului an şcolar n-a fost deloc unul searbăd, şi a avut toate ingredientele specifice unei şcoli pentru care s-a semnat contractul de a deveni… una a viitorului


O mulţime de proiecte, de acum finalizate

Fireşte Ziua Comunei, chiar dacă este un prilej de sărbătoare, fiindcă momentul artistic nu lipseşte din program, oferă şi posibilitatea unui succint bilanţ. Şi primarul comunei se poate lăuda cu: înfiinţarea sistemului public de alimentare cu apă şi canalizare în satele Afunaţi şi Boureni, prin PNDR, amenajarea unor drumuri de interes local, în satele Afumaţi, Boureni şi Covei, pe circa 8 km prin PNDL, amenajarea unui stadion de fotbal prin PNDR, amenajarea de drumuri de interes local prin „Anghel Saligny”, reabilitarea căminelor culturale în satele Boureni şi Coveni, cu fonduri de la bugetul local, amenajarea unui parc în satul de centru Afumaţi, modernizarea şi extinderea dispensarului uman, în satul Boureni cu fonduri de la bugetul local. Toate acestea, enumerate lapidar, nu atestă altceva decât competenţă administrativă, determinare, şi de ce nu hărnicie. Mărturisesc acum ceea ce nu am avut cum să spun în corpul acestui text: Boureniul a avut o echipă de oină cu mulţi ani în urmă despre care s-a dus faima, la nivelul ţării şi e drept că acest sport a dispărut din peisaj. Ca reporter de ziar, cu mulţi ani în urmă, la sediul fermei de stat din Afumaţi ce aparţinea IAS Băileşti, am găsut amenajată o masă lungă, unde doritorii puteau mânca lubeniţă din soiul Charleston, cât îi ţineau puterile, cu condiţia ca seminţele să rămână acolo, fiind de import şi foarte scumpe.