Semne bune anul… n-are pentru Universitatea din Craiova, susţine rectorul Dan Claudiu Dănişor, referindu-se la situaţia financiară în care instituţia academică se regăseşte. Una „dezastruoasă”, afirmă acesta, arătând cu degetul spre un buget strâmb croit de fosta conducere a Ministerului Educaţiei, care impune acum reducerea drastică a cheltuielilor – îndeosebi materiale, dar şi salariale – cu aproximativ 5 miliarde de lei vechi pe lună.
Altfel, Universitatea craioveană se bucură în continuare de o bună imagine şi reputaţie. Dovada: chiar şi în condiţiile unei promovabilităţi reduse la examenul de bacalaureat, a reuşit să îşi ocupe toate cele aproape 3.000 de locuri la programele bugetate de licenţă şi aproximativ 2.000 la cele cu taxă. În plus, există şi convingerea unei bune selecţii a viitorilor studenţi. N-au existat schimbări semnificative, în comparaţie cu anul trecut, în ceea ce priveşte admiterea, dar ele se anunţă pentru anul viitor. Una va fi introducerea examenului de admitere la mai multe specializări. Continuarea investiţiilor cu fonduri europene sau prin parteneriate cu mediul privat şi atragerea unui număr cât mai mare de studenţi străini sunt numai câteva dintre obiectivele vizate de prof. univ. dr. Dan Claudiu Dănişor.
Despre toate acestea, dar şi despre cât de conectate sunt universităţile româneşti, inclusiv cea craioveană, la mediul economic, despre ce ne lipseşte pentru a ajunge în top 500 internaţional şi despre reforma învăţământului din ţara noastră am dialogat cu rectorul Universităţii craiovene, în pragul deschiderii noului an. Primul în care se află în această ipostază.
Evenimentul are loc astăzi, ora 10.00, în Sala Albastră a instituţiei, la festivităţi anunţându-şi participarea, alături de studenţi şi cadre didactice, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene, ai principalelor instituţii publice din municipiu, parlamentari de Dolj. Alocuţiunilor le va urma spectacolul „Bărbierul din Sevilla”, de Gioachino Rossini, oferit de Teatrul Liric „Elena Teodorini”, care se va desfăşura între orele 11.30 şi 13.00, în holul Universităţii.
– Domnule rector Dan Claudiu Dănişor, se deschide un nou an universitar. Ce fel de emoţii vă încearcă?
– Emoţii financiare! Sigur, pentru tinerii noştri care ne trec pragul acum, la început de an, sper din toată inima ca Universitate din Craiova să le ofere studii de foarte bună calitate şi, apoi, o perspectivă foarte bună de angajare. O carieră, deci, care să le susţină un nivel de trai cât mai bun. Conjunctura în care trăim însă nu este una favorabilă învăţământului superior. Suntem într-o situaţie financiară foarte, foarte delicată din cauza bugetului făcut anul trecut de ministrul Daniel Funeriu.
– Din vară, avem însă un nou ministru al Educaţiei. Avem şi noutăţi aduse în sistemul de învăţământ superior?
– Da. Doamna profesor Ecaterina Andronescu are o experienţă mult mai mare decât a avut-o fostul ministru, provine din sistemul de învăţământ, a fost rector… A încercat să schimbe câteva lucruri, dar, din păcate pentru domnia sa, a moştenit bugetul… În ce ne priveşte, am obţinut un număr de locuri aproape egal cu cel de anul trecut la licenţă şi ceva mai mare la master. Însă finanţarea lor nu poate fi schimbată în mijlocul anului şi doamna ministru este cumva dependentă de condiţiile de deficit bugetar impuse de acordurile cu organismele internaţionale şi, cum spuneam, de un buget construit de altcineva. Dar, chiar şi aşa, lucrurile au început să meargă într-o direcţie diferită faţă de ce era până acum şi eu cred că unele măsuri deja luate sunt benefice pentru Educaţie. Nu vreau să-l acuz pe domnul Funeriu de ceva, în nici un caz de rea intenţie, dar eu cred că domnia sa, venind din străinătate şi din cercetare, nu din învăţământ, nu a cunoscut suficient de bine sistemul, ca să îşi dea seama de consecinţele actelor pe care le-a emis.
Ca exemplu de noutăţi… Renunţare la acea clasificare a universităţilor realizată pe baza unor date adunate într-un timp foarte scurt şi a unor criterii netransparente. O clasificare subiectivă, mai degrabă în funcţie de unde sunt aşezate şi de vechime decât de performanţele lor. Au fost comparate universităţi care nu pot fi comparate… Nu poţi să compari o universitate complexă cum este cea din Craiova, care are de la Sport la Teologie ortodoxă, trecând prin Muzică şi Teatru, cu Politehnica! Noua conducere a ministerului a înţeles că acea clasificare nu este benefică învăţământului superior.
– Care este raportul dintre locurile bugetate şi cele cu taxă în 2012-2013, la Universitatea din Craiova?
– La buget am avut 2.919 locuri la programele de licenţă şi le-am ocupat pe toate, la cele mai multe specializări încă din sesiunea din vară. Cu taxă… aproape 2.000. Din păcate, la unele specializări nu prea vin studenţi care să plătească taxă, sunt mai puţin atractive.
– Nu putem ignora nici promovabilitatea scăzută la Bacalaureat… Comparativ cu anii anteriori, este mai mic sau mai mare numărul de studenţi din anul I?
– Cred că cel mai mult universităţile mai mici au fost afectate de acest examen de finalizare a studiilor liceale mult mai dur. Noi, nu. Nu am avut o scădere a numărului de candidaţi. Cred că oamenii au înţeles că Universitatea din Craiova oferă studii de bună calitate şi perspective bune de angajare. Şi, în condiţiile date, menţinerea numărului de candidaţi, chiar creşterea lor la unele specializări, dovedeşte că Universitatea are o imagine foarte bună. Sunt universităţi care au probleme mari. Noi, nu, repet. La unele specializări am avut chiar foarte mulţi candidaţi.
– Care au fost facultăţile cu cea mai mare căutare şi, la polul opus, unde a fost cea mai scăzută concurenţă?
– La Facultatea de Agronomie şi Horticultură, la Controlul şi expertiza produselor alimentare, au fost 9 candidaţi pe loc! La Geografie am avut, de asemenea, 8 candidaţi pe loc, la Administraţie publică, tot 8. La Drept, unde se dă examen de admitere, am avut aproape 3 pe loc. Automatica şi calculatoarele au fost iarăşi foarte căutate. Sigur că avem unele specializări unde, deşi am ocupat locurile, le-am ocupat ceva mai greu. Şi nu din cauza faptului că ar fi mai puţin performante programele de studii respective, dimpotrivă, cadrele didactice sunt implicate în tot felul de proiecte majore de cercetare ştiinţifică, sunt oameni foarte competenţi. Din păcate, perspectivele de angajare după terminarea facultăţii nu îi determină pe elevi să vină către acele facultăţi, mai ales că acestea sunt foarte grele. Fizică, de exemplu, sau Matematică pură…
– Câte facultăţi are în prezent Universitatea din Craiova?
– Avem 11 facultăţi. S-a produs o reorganizare, anul trecut. Am avut 17, la un moment dat. Am redus numărul prin unirea anumitor specializări, pentru a reduce costurile, mai întâi, cu funcţiile de conducere. Avem mai puţini decani, prodecani… Secretariatul ar fi trebuit să aibă mai puţin personal încadrat, însă deocamdată nu s-a întâmplat lucrul acesta.
– Se va reveni asupra acestei decizii?
– Nu cred. Mai degrabă o să corectăm anumite disfuncţionalităţi, din cauza unor uniri nu tocmai… potrivite. Am făcut deja o corecţie de acest gen: Teologia era unită cu Istoria şi Ştiinţele educaţiei. Ştiinţele educaţiei s-au dus la Litere, iar Istoria s-a alipit Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Administrative. E mai nimerit acolo, sunt convins. Facultatea de Drept o să aibă un nou sediu, alte condiţii de învăţământ, le poate oferi colegilor de la Istorie şi studenţilor lor mai multe oportunităţi. Şi Teologia va avea un nou sediu, pe care îl va inaugura pe 6 octombrie, realizat de Mitropolia Olteniei. E o clădire de patrimoniu, foarte frumoasă. Îi mulţumesc ÎPS Irineu Popa, care este şi decanul Facultăţii de Teologie, pentru eforturile pe care le-a depus în acest sens. Avem o colaborare foarte bună şi sper ca ea să continue.
– La care facultăţi s-a organizat examen de admitere şi la care s-a intrat pe bază de dosar?
– Examen nu avem decât la Drept. Pentru restul nu există o probă scrisă de concurs, însă sunt unele specializări – la Sport, la Arte, la Teologie – unde este normal să testezi vocaţia. Am avut deja o discuţie în Consiliul de Administraţie al Universităţii, iar de anul viitor o să introducem examenul de admitere la mai multe specializări. Cel puţin la cele căutate, pe acestea le avem în vedere.
– Care este principalul motiv?
– Cred că va fi o selecţie mai bună a candidaţilor şi vom descuraja o anumită stare în învăţământul preuniversitar. Nu cred că este bine ca pentru admitere la Drept, să spunem, să fii expert… în muzică. Să se ţină cont, deci, de cât ai avut în liceu la Muzică sau la Chimie. N-are nici o legătură! Şi atunci cred că şi elevii preferă să dea examen, să ştie din timp unde vor să facă studii şi în ce specializare, nu să vină cu un dosar şi să îl depună la 11 specializări care nu au nici o legătură una cu alta. Este mult mai bine să-i determinăm cumva să aleagă conştienţi specializarea pe care vor să o urmeze şi să dea examen pentru a intra acolo.
– Nu vă temeţi de o scădere a numărului de concurenţi?
– Nu. Experienţa Facultăţii de Drept arată că, dacă oferi studii de bună calitate, dacă explici oamenilor exact ce doreşti prin acel examen de admitere, iar examenul este unul transparent, numărul de candidaţi creşte, nu scade.
– S-a discutat în acest an şi despre admiterea de candidaţi fără ca aceştia să fi susţinut examenul de bacalaureat…
– Nici n-am luat în calcul aşa ceva, este ilegal! A fost, într-adevăr, o discuţie. Dar doamna ministru Andronescu a fost greşit înţeleasă. Domnia sa nu a spus niciodată să-i admitem în programele de licenţă fără examen de Bac, ci că ar trebui corectat cumva şocul unui bacalaureat făcut foarte abrupt dur, printr-un curs pregătitor de un an pentru admiterea în învăţământul superior, organizat chiar de universităţi. Dacă învăţământul preuniversitar n-a fost în stare să îi aducă la nivelul necesar pentru a promova Bacul, haideţi să vedem dacă vor fi în stare să îi aducă universităţile la acest nivel, aşa s-a pus problema. Eu nu cred că era o idee tocmai rea, pentru că şi al doilea an de bac a avut aceleaşi rezultate, ceea ce dovedeşte că nu facem decât să-i ducem până în ultimul an de liceu pe elevi într-un învăţământ care poate nu are exigenţele necesare şi apoi să îi decimăm la examenul final. Trebuie corectat ceea ce se întâmplă în cei patru ani de studii liceale, corecţia nu trebuie să vină numai la examenul final. Şi atunci doamna Andronescu propunea ca universităţile să-i pregătească. Noi chiar am făcut-o: anul acesta, la sfârşitul primăverii – începutul verii, facultăţi din Universitatea din Craiova au oferit elevilor pregătire gratuită pentru examenul de Bac. Nu s-au prezentat foarte mulţi, poate că nici noi nu am făcut suficient de din timp propagandă pentru asta. Dar o să facem anul viitor, când, din nou, o să oferim meditaţii gratuite elevilor.
– Au existat modificări semnificative, în comparaţie cu anul trecut, în ceea ce priveşte admiterea?
– Dacă e vorba de numărul de candidaţi, nu. Anul trecut am avut 6.849, iar anul acesta – 6.680 şi ceva. Deci, insesizabilă diferenţa. La specializări au mai existat fluctuaţii, unele au fost surprinzător de căutate. De exemplu, dacă anul trecut Administraţia publică a avut 3,74 de candidaţi pe loc, anul acesta a avut 8. Exact cum s-a întâmplat la Controlul şi expertiza produselor alimentare. Au fost, aşadar, unele surprize. Dar, per total, Universitatea a ieşit foarte bine. Ştiu universităţi care, după sesiunea din vară, aveau 600-700 de locuri neocupate la licenţă. N-a fost cazul nostru.
– Cât priveşte taxele de şcolarizare, s-a modificat valoarea acestora?
– Nu. Taxele de şcolarizare au rămas cele de anul trecut. Cele mai multe facultăţi din Universitate au o taxă de şcolarizare în programele de licenţă de 2.500 de lei pe an. Sunt doar câteva excepţii – facultăţi care au între 2.700 şi 3.000 de lei.
– Şi în acest an, numărul solicitărilor a fost mai mare decât cel al locurilor în căminele studenţeşti. Cum a fost rezolvată situaţia?
– Întotdeauna au existat mai multe solicitări decât locuri. Noi ne-am dori să avem suficiente cămine, dar, din păcate, nu avem şi nu din cauza noastră. Universitatea a modernizat mai multe cămine, şase dintre ele sunt mai bune decât căminele din Europa Occidentală. N-o să vedeţi în campusurile din vestul Europei camere cu televizor, cu frigider, cu Internet, cu baie în cameră… Eu am stat în cămine studenţeşti, la Dijon, de exemplu, unde există tradiţionala baie la capătul culoarului, nu ai televizor, nici frigider, eventual ai o conexiune la Internet, care merge foarte prost. La noi, lucrurile acestea s-au rezolvat într-o parte din cămine. Avem 14 cu totul, 6 sunt modernizate, iar la celelalte, în această vară, cu forţe proprii, au fost făcute igienizări şi reparate instalaţiile. Căminul nr. 8 va intra cu certitudine într-un program de consolidare, modernizare şi extindere cu fonduri europene. Probabil că o să obţinem prin Programul Operaţional Regional 7 milioane şi jumătate de euro. Trebuie să depunem proiectul tehnic până la finalul lunii ianuarie a anului viitor, apoi va dura probabil o lună, două până va fi evaluat de autoritatea intermediară, ADR, şi aprobat de Ministerul Dezvoltării. Va urma o licitaţie şi probabil în toamnă vom începe reabilitarea. Este vorba de înălţarea căminului cu un etaj şi de o extindere pe patru nivele. Practic, va fi dublat. Suntem în negocieri cu o firmă, să vedem dacă putem să modernizăm într-un parteneriat şi căminul nr. 9, care e dezafectat, nu mai locuieşte nimeni în el pentru că nu mai prezintă siguranţă. Încercăm, aşadar, să facem cât mai multe cu forţe proprii, fără a cheltui bani, pentru că sunt foarte puţini, ci atrăgând surse externe. Revenind la numărul de locuri… avem o acoperire de peste 90% a cererilor. Ceea ce e rar pentru universităţile din România.
– Revenim la finanţare, pentru că înţeleg că este un punct foarte sensibil. La toate instituţiile de învăţământ aceasta a scăzut simţitor faţă de anii anteriori… Care este situaţia la Universitatea din Craiova?
– Situaţia este dezastruoasă. Avem deficit foarte mare, pentru că în luna aprilie contractul instituţional semnat cu ministerul – nu pot să spun negociat, pentru că nu ne-a întrebat nimeni nimic – a redus bugetul Universităţii, faţă de anul trecut, cu 25%. Am pierdut, deci, cam 20 de miliarde de lei vechi pe lună faţă de anul trecut. Cheltuielile sunt mai mari, euro a crescut, preţurile au crescut, dar fondurile noastre, din bugetul statului, au scăzut cu 20 de miliarde de lei vechi pe lună. În condiţiile acestea, am luat tot felul de măsuri ca să micşorăm cheltuielile. Cele materiale sunt reduse la maximum, deşi toate clădirile Universităţii au fost zugrăvite, igienizate, reparate, civilizate toaletele. Dar totul s-a făcut numai cu muncitorii noştri, fără să apelăm la vreo firmă. Însă, cu toate reducerile de cheltuieli materiale, tot va trebui să mai reducem aproximativ 5 miliarde de lei vechi pe lună. Am avut de curând un Consiliu de Administraţie foarte lung şi foarte greu, să vedem cum vom putea să trecem acest an. Să sperăm că bugetul de anul viitor nu va mai fi la fel. Altfel, o să fie tragic şi pentru Universitate, şi pentru populaţia din zonă. Şi, în general, pentru învăţământul superior românesc, nu suntem numai noi în situaţia asta. În afară de zece universităţi, care au intrat în prima categorie – universităţi de cercetare avansată – toate celelalte au pierdut din bugetul de anul trecut între 25 şi 50%.
– Care sunt variantele pentru reducerile costurilor?
– Complexe! Sunt reduceri mici în tot felul de puncte. Sigur, o să fie reduceri şi de salarii. Deja am dispus, printr-o hotărâre a Consiliului de Administraţie, aprobată de Senat, reducerea cheltuielilor pentru normele vacante, acea plată cu ora. Toată lumea a pierdut la salariu… Să sperăm însă că nu o să dureze prea mult această situaţie. Nu poţi să-i ceri unui om care a muncit o viaţă întreagă să aibă un titlu şi un grad didactic şi să ia salariu la un grad inferior numai pentru că domnul Funeriu n-a ştiut să facă bugetul!
– Care sunt obiectivele importante pe care vi le propuneţi pentru anul universitar 2012-2013?
– Este cunoscut deja proiectul din campusul de la Mecanică, vom finaliza sediul Facultăţii de Drept… Suntem avansaţi deja în grafic cu infrastructura de cercetare pentru ingineria aplicată, unde sunt, de asemenea, atrase fonduri europene, e un proiect de 16 milioane de euro pentru a realiza un centru integrat pentru cercetarea inginerească. Ar trebui să producă bani şi sperăm că o să se întâmple cât mai repede. Ar trebui finalizat la sfârşitul lunii septembrie 2013, aşadar anul viitor ar trebui să ne prindă în plină activitate acolo, să facem cercetare în mai multe laboratoare de nivel european. Apoi, am intrat în parteneriat cu mediul de afaceri în mai multe proiecte, aflate în evaluare acum, pentru obţinerea unor fonduri europene pentru poli de competitivitate. Încercăm să finalizăm parcul tehnologic – fostul bloc S200. Am reuşit să obţinem ceva fonduri din bugetul statului, am mai alocat din banii proprii cât a mai rămas la capitolul investiţii … Eu sper ca anul viitor, cu un buget mai bine construit, să reuşim să îl aducem la nivelul la care să propună mediului de afaceri să investească propriii bani pentru a putea să folosească spaţiile. Vom funcţionaliza şi staţiunea de cercetare-dezvoltare de la Caracal, care anul acesta are un beneficiu cam de 2 milioane de euro. Să sperăm că o să meargă şi mai bine. Deci, pe partea de investiţii avem obiective mari şi grele.
În ce priveşte relaţiile internaţionale – un capitol la care eu ţin foarte mult –, am reuşit să semnăm un protocol de colaborare cu o universitate chineză, Universitatea Deschisă de la Beijing, care o să trimită 100 de studenţi, începând cu semestrul al doilea al acestui an, pentru a-i pregăti ca degustători de vinuri. Cred că o să fie un program interesant, mai ales că taxele pe care o să le plătească studenţii străini sunt foarte mari faţă de cele pe care le plătesc cei români: 350 de euro pe lună, în comparaţie cu 2.500 de lei pe an. Astfel, am putea să obţinem fonduri suplimentare, iar toţi banii încasaţi vor fi utilizaţi pentru modernizarea sistemului de cazare al Universităţii, pentru studenţi, deci. Apoi, am încheiat o primă rundă a unei viitoare convenţii de colaborare cu românii din Timoc. Am mărit numărul de locuri pe care le finanţează statul român la Universitatea din Craiova pentru etnicii români din străinătate şi pentru cetăţenii români domiciliaţi în afara graniţelor. Am reuşit să facem un master în co-tutelă cu Universitatea din Dijon, mai avem unul care va fi finalizat la începutul anul universitar următor. Primul e la Litere, al doilea o să fie la Drept. Încercăm să atragem şi studenţi din lumea arabă. În curând voi face o vizită la Alger, o să am întâlniri cu reprezentanţii a două universităţi, pentru a le propune programe de master pentru studenţii lor, în mai multe specializări. Ei sunt interesaţi în special de drept şi literatură, dar încerc să-i determin să se îndrepte şi către ştiinţele inginereşti şi către economie mai ales.
– Vă axaţi foarte mult pe atragerea studenţilor străini…
– Trebuie, pentru că, dacă nu o facem, nu prea avem de unde să atragem fonduri. Nu poţi să pui taxe mari românilor, pentru că nu au bani. Eu înţeleg foarte bine că 30 de milioane de lei vechi pe an pentru cei mai mulţi oameni înseamnă o sumă greu de suportat. Din păcate, nu putem să facem învăţământ gratuit pentru toată lumea, pentru că statul ne finanţează prost. Eu mi-aş dori să fie învăţământ numai pe buget, fără să mai trebuiască să luăm bani de la cineva. Dar atâta vreme cât alocaţia dată unui student pentru studii universitare, anul trecut, ajungea la 3.150 de lei şi nu era de ajuns, iar anul acesta e 2.100 de lei, n-avem cum să finanţăm studiile. Ne dau 50 de locuri bugetate şi avem 50 de profesori. De unde să-i plătim? Până la urmă, totul se învârteşte în jurul acestei foarte slabe finanţări.
– Într-un top serios al universităţilor din România, unde se situează cea din Craiova, în opinia dvs.?
– Universitatea din Craiova este pe locul al nouălea sau al zecelea. Şi clasificarea este serioasă. Uitaţi-vă pe topurile internaţionale, luaţi universităţile româneşti şi vedeţi unde ne plasăm noi. Exact acolo: pe locul al nouălea – al zecelea. Depinde de top. Vorbesc de universităţile româneşti, nu de top 500 internaţional. Mi-aş dori, dar nu cu banii ăştia! Să ne dea nouă banii pe care îi au universităţile occidentale şi eu garantez că putem ajunge în top 500 fără probleme! Dar Universitatea din Craiova, cu peste 22.000 de studenţi, are bani într-un an cât Facultatea de Drept din Linz, cu 2.000 de studenţi!
– Doar bani i-ar trebui Universităţii craiovene să ajungă în top 500?
– De restul de ocupăm noi! Să avem banii şi vă garantez că sunt aici oameni suficient de inteligenţi şi de determinaţi, pregătiţi profesional impecabil, care pot să aducă Universitatea în top 500. Dar nu poţi să o faci când un asistent universitar – care intră în sistem după ce a obţinut doctoratul, căci nu poate înainte – ia salariu 170 de euro pe lună. Să-mi fie cu iertare, dar nu poţi să-i ceri unui om care câştigă atât să facă doar învăţământ şi să stea numai cu gândul la cercetare. O să stea cu gândul la ce mănâncă! Şi atunci nu poate să facă performanţă. Un asistent în Franţa câştigă 3.000 de euro pe lună. Am ajuns să facem cercetare ştiinţifică cu oameni care sunt atât de prost plătiţi încât pot să invidieze un fierar-betonist! Unul angajat la o firmă bună de construcţii poate lua şi 25 de milioane de lei, în timp ce un asistent la o universitate câştigă 8 milioane jumate!
– Sunt universităţile româneşti, inclusiv cea craioveană, conectate la mediul economic? De ce credeţi că mulţi angajatori reclamă lipsa abilităţilor practice la absolvenţi?
– Angajatorii şi-ar dori întotdeauna un învăţământ pragmatic, adică… un soi de ucenicie. Sigur, este necesar, nu trebuie să ne rupem de mediul social şi să trăim în turnul de fildeş. Pe de altă parte însă, colegi de-ai mei din Occident – pentru că am predat acolo – ne invidiază pentru că la noi a mai rămas ceva academism. Şi eu cred că e bine că a mai rămas, pentru că nu poţi să faci numai un învăţământ pragmatic. Noi pregătim oameni nu numai pentru mediul industrial, ci şi pentru cercetare, oameni care, sper eu, o să schimbe lumea odată şi-odată. Şi atunci trebuie ca standardele să fie mai ridicate. Dar, într-adevăr, universităţile româneşti suferă un pic de izolare şi câteodată exagerăm la academism în detrimentul cunoştinţelor practice. Noi încercăm să corectăm lucrul acesta. Am început implicarea în învăţământul tehnic preuniversitar, adică în acel Bac profesional pe care l-a propus doamna ministru Andronescu. Apoi, avem deja un master realizat în colaborare cu Pirelli, iar studenţii noştri fac o parte din studiile masterale şi practica la această firmă. Acum şi împreună cu Fordul facem acelaşi tip de studii. Dar cu Pirelli cooperarea este mai veche şi acum o extindem dintr-unul în patru-cinci masterate. Ei selectează studenţi, le dau burse, apoi îşi recrutează personalul din rândul lor. Şi sunt absolvenţi ai Universităţii noastre care au trecut deja prin acest program şi care acum se află în Italia ca să-i instruiască pe inginerii de-acolo. Asta datorită faptului că pregătirea lor academică, de care vorbeam mai înainte, şi facilităţile practice de la fabrica Pirelli din Slatina, i-au plasat foarte sus în ierarhia competenţelor şi pot să meargă să-i instruiască pe colegii lor din Europa Occidentală. Credeţi-mă că avem în Universitatea din Craiova unele specializări şi foarte mulţi oameni care sunt peste ceea ce găseşti în universităţile din Occident. Şi nu vorbesc în necunoştinţă de cauză. Şi nu vorbesc numai eu: colegii mei din Vest spun că studenţii noştri care pleacă prin programele de schimburi internaţionale întotdeauna au rezultate excepţionale. Pentru că avem studenţi foarte buni. Că mediul social şi economic în România nu funcţionează cum ar trebui… Dar nu se datorează aceste disfuncţii universităţilor, ci modului în care este condusă societatea în ansamblu. Cum problemele pe care le avem noi în învăţământul superior nu ni se datorează nouă, ci conducerii Ministerului Educaţiei din 1989 şi până acum. Se datorează acestor politici din Educaţie care au dus la acest impas. Nu noi facem politicile. Poate ar trebui să ne lase pe noi să le facem. Dar autonomia universitară este nulă în acest moment.
– Cum vedeţi reforma învăţământului din ţara noastră? Ce mai este de făcut pentru a avea un sistem de educaţie competitiv pe plan mondial?
– Cred că mai întâi de toate trebuie renunţat la sistemul de finanţare per student. Acum noi primim finanţare în raport de câţi studenţi avem. Dacă îi pici, adică nu îl mai treci în anul următor, nu mai primeşti finanţarea! În condiţiile astea nu poţi să faci calitate, pentru că te gândeşti că o exigenţă prea mare duce la pierderea salariilor. Deci, sistemul e pervers. Trebuie finanţată pur şi simplu universitatea! În plus, alocaţia bugetară este ridicol de mică. Sunt calcule foarte simple: Universitatea din Craiova a primit anul acesta 2.919 locuri bugetate, cu 2.100 de lei per student, şi avem 954 de cadre didactice. N-ai cum să trăieşti din banii aceştia, e imposibil! Şi atunci ne bagă într-un cerc vicios, iar apoi ne arată cu degetul!
Trebuie renunţat apoi la admiterea aceasta pe bază de dosare şi revenit la admiterea cu examen. Trebuie apoi renunţat la birocraţia excesivă. Noi nu stăm decât să facem dosare de evaluare! Ştiu pe cineva care, şef fiind într-o instituţie publică, i-a pus pe angajaţi să facă raport zilnic de activitate. Şi, la un moment dat, un angajaţi a scris în propriul raport: astăzi am făcut raportul! Sunt evaluări, raportări, statistici, tot felul de hârtii… În loc să facem educaţie facem statistici şi în loc să ne ocupăm de cercetare ne ocupăm de birocraţie!
– La final, un gând pentru studenţii care o să păşească pragul Universităţii într-un nou an…
– Să le dea Dumnezeu sănătate, să aibă succes în studiile pe care le parcurg acum şi în cariera ulterioară!
