“Educaţia este un vaccin contra violenţei…” (Edward James Olmos)
Reiau tema educaţiei. Poate că pare o obsesie. Nu este o obsesie. Este o necessitate şi o prioritate a activităţii mele. Educaţia este cheia de boltă a devenirii fiecărui individ, ca membru cu drepturi şi obligaţii, într-o societate civilizată. Acum există proiecte, programe, bani europeni, facilitate oferite de către stat şi de către autorităţile administraţiei publice locale. Dar acestea, înainte de a fi implementate, trec prin conştiinţă. Nu poţi pune în practică un proiect, dacă cei cărora li se adresează nu au conştiinta ca acele pârghii legale, aplicate astăzi, au efecte pozitive în viitor, asupra copiilor lor.
Deşi există un interes din ce în ce mai crescut, de integrare socială a etniei rome, aceasta “lupta” nu este din cele mai uşoare. Goana după bani înseamnă pentru etnia roma o nouă formă de…nomadism. Doar că este vorba de un nomadism modern, efectuat la bordul maşinilor luxoase sau în avion. Tradiţiile trebuie păstrate, dar grija pentru tinerele generaţii trebuie să împletească tradiţiile cu cerinţele actuale ale societăţii. Spre exemplu, pentru o tânără familie din comunitatea romă nu există…luna de miere. Practic, după celebrarea nunţii, tânăra familie pleacă în străinătate. Pentru a face bani. La rândul ei, această tânara familie va avea copii. Şi cum este tradiţia la noi, nu unul, ci mai mulţi copiii vor creşte pe drumuri sau în ţară, lipsiţi de dragostea părintească. De aici apar şi problemele.
A merge la şcoală în ziua de astăzi înseamnă a avea şi cheltuieli. Numai ca banii obţinuţi în străinătate trebuie investiţi şi în educaţia copiilor. Altfel, copiii de astăzi nu vor putea fi mâine cetăţeni integraţi social. Banii, casele somptuoase, limuzinele de lux – toate acestea nu au nicio valoare dacă un copil nu are educaţie şi traieşte la limita legii. Chiar şi cunoaşterea legilor este o formă de educaţie. Cineva care nu ştie să citească, nu poate citi o lege, nu poate percepe un articol din ziar, nu înţelege o ştire la televizor. Şi poate cădea sub imperiul comiterii unei infracţiuni, din necunoştiinţă de cauză. Cum se spune – el a crezut că îi este permis, că face bine şi nu ştia că nu e voie.
Şcoala are rolul său primordial. Dar copilul trebuie înscris în clasa întâi. Trebuie vaccinat, trebuie să i se cumpere rechizite şcolare şi hăinuţe, trebuie dus la şcoală şi luat de la şcoala. Investiţii în timp, bani, dar mai ales în conştiinţa. Copilul nu se poate înscrie singur la şcoală. Sunt cunoscute nenumărate cazuri de etnici romi, care graţie unei alese educaţii au ajuns oameni de vază în România şi peste hotare: Ion Voicu, Mădălin Voicu, Sergiu Celibidache, Damian Drăghici. Cine ar fi fost aceşti oameni fără educaţie? Bănel Nicoliţă ar fi putut să dea interviuri fără un minim de educaţie, ar fi fost în stare să parcurgă si să înţeleagă clauzele unui contract în străinătate? Există o vorbă: “degeaba ai bani mulţi, dacă nu ştii să îi numeri şi nici cum să îi cheltuieşti”.
Educaţia îşi are izvoarele în mentalitate. Schimbând unele mentalităţi, facem paşi importanţi către educaţie. O instruire şcolară deosebită şi o educaţie aleasă, ele însele pot fi cheia de la sipetul cu banii necesari unui trai decent. Exista cazuri în România, când membri ai etniei rome ocupă posture importante, spre exemplu, de secretari de stat, de parlamentari. Dacă aceşti oameni ar fi needucaţi, i-am găsi aciuiţi pe la periferia oraşelor şi nu în birourile în care se iau decizii importante.
Educaţia este o prioritate pentru mine, pentru etnia romă. Îmi doresc să văd copiii romi mergând la şcoală, comportându-se civilizat pe stradă. Atunci vom putea cu adevărat să fim împotriva discriminării, vom avea argumente de a ne cere drepturile. Dar, nu putem cere niciun drept până nu ne îndeplinim obligaţiile. Iar educaţia este o obligaţie morală, socială, a sufletului, a propriiilor conştiinte. Educaţia este datoria noastră către copiii şi nepoţii noştri.
Un om educat este un om respectat. Cum putem noi să cerem respect astăzi, dacă nu respectăm condiţia umană a celor care vin după noi? Traditia poate merge mai departe şi sub o altă formă. Sau, dacă vreţi, de astăzi putem scrie un nou capitol al tradiţiei: educaţia. Cu educaţie, copiii romi pot deschide uşi nebănuite. Îşi pot cizela caracterul, pot pune în valoare meşteşugurile – în mod organizat, îşi pot manifesta talentele native. Muzica se poate studia ştiinţific, dansul poate fi practicat la nivel artistic. Şi banii pot fi făcuţi cu ca, dintr-o slujbă bună, într-o poziţie importantă – conferită de educaţie – poate rezultă un salariu pe măsură.
Eu ma pun în slujba etniei pe care cu mândrie o reprezintă. Şi vreau ca şi copii de azi, să fie mâine oameni mândri, integraţi social, pe care lumea să nu îi mai arate cu degetul. Să se ştie ca pe un tânăr de etnie romă o instituţie sau o firma poate pune baze reale, profesional. Am încredere în membrii comunităţii rome ca împreună putem. De dragul copiilor noştri şi din respect pentru societate.
ROMEO TIBERIADE,
Preşedinte Partida Romilor PRO EUROPA Sucursala Dolj
