20 de promoţii, 470 de cursanţi, 6.025 de lucrări prezentate în cadrul expoziţiilor de absolvire. Acesta este, pe scurt, „bilanţul” celor zece ani în care a predat celor pasionaţi de fotografie Cursul de tehnică şi artă fotografică. O adevărată şcoală, creată la Craiova graţie vocaţiei de dascăl şi talentului artistic pe care le are. Artist al Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică, director al Departamentului Saloane şi Distincţii din cadrul Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România (AAFR), preşedinte al Fotoclubului „Mihai Dan-Călinescu” din Craiova, col. (r.) Mircea Anghel se mândreşte cu reuşitele sale, dar mai ales cu ale celor care i-au fost învăţăcei: «Nici un succes propriu nu îmi aduce mai multe satisfacţii ca succesele „copiilor” mei, cum le spun eu actualilor colegi de fotoclub, foşti absolvenţi ai cursului. Şi nu sunt puţini cei ce îmi aduc astfel de bucurii». Mircea Anghel se amuză spunând că „toată lumea se pricepe la cei trei F: fotbal, fotografie şi femei”, dar vorbeşte cu seriozitate despre structura Cursului de tehnică şi artă fotografică, despre cine îl poate frecventa şi ce are de învăţat dintr-o asemenea experienţă… artistică.
Interviu cu artistul fotograf şi profesorul MIRCEA ANGHEL
– În ce perioadă şi în ce context a luat naştere această şcoală de tehnică şi artă fotografică de la Craiova? Pentru că deja vorbim de 20 de promoţii şi de câteva sute de absolvenţi, deci de o adevărată şcoală de fotografie…
– 20 de împătimiţi ai fotografiei, pe 23 aprilie 1999, ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul Armatei Române, am constituit pe lângă Cercul Militar din Craiova un fotoclub, intitulat „Cercul de Artă Fotografică al Armatei – Mihai Dan-Călinescu”. Am luat acest nume, cu acceptul familiei Călinescu, pentru a ne demonstra aprecierea faţă de unul dintre cei mai mari artişti fotografi români, cel care a creat o adevărată şcoală de fotografie la Craiova, din care au ieşit mari nume ale fotografiei româneşti. Am fost primul fotoclub din ţară şi din Europa care a luat numele unui artist fotograf din zona geografică respectivă. Şi pentru că era vorba de o „şcoală de fotografie craioveană” ce a dispărut odată cu trecerea în nefiinţă a lui Călinescu, ne-am gândit să înfiinţăm şi un Curs de tehnică şi artă fotografică, pentru ca noi, cei mai cu experienţă, să împărtăşim şi tinerilor din cunoştinţele noastre, pentru a aduce din nou Craiova în topul fotografiei româneşti. Şi chiar aşa este la ora actuală. Fotoclubul nostru are cel mai mare număr de membri şi de membri ai AAFR dintre fotocluburile din ţară: 50 de membri, dintre care 30 de membri ai AAFR.
– Cui se adresează aceste cursuri – începătorilor sau şi celor cu ceva experienţă? Cine sunt, în general, cei care vă calcă pragul – chiar şi persoane care vor să-şi transforme o pasiune artistică într-o meserie creativă? Şi cum reacţionează ei când află ce minuni pot face cu aparatul de fotografiat?
– Evident că acest curs este destinat cu precădere tinerilor, dar au participat oameni de toate vârstele: de la 16 la 75 de ani, de la elevi de gimnaziu până la profesori universitari. De unde că hobby-ul nu are vârstă şi nici arie profesională… Unii au venit la curs pentru că au avut nevoie de o diplomă cu care să poată practica meseria de fotograf, alţii au venit din pasiune pentru fotografie, iar unii au venit pur şi simplu pentru a vedea despre ce este vorba. Mulţi au rămas cu această pasiune, vin la expoziţiile de fotografie, alţii chiar o practică, devenind artişti fotografi cunoscuţi în ţară şi chiar peste hotare. Asta pentru că participăm la diferite expoziţii între fotocluburi şi la saloanele de fotografie din ţară şi din afară. Dintre cei 470 de absolvenţi ai cursului, 17 urmează sau au terminat cursurile unor facultăţi cu profil foto în ţară şi peste hotare. Unii au devenit fotoreporteri cunoscuţi la diferite cotidiene locale sau centrale sau fotografi profesionişti foarte apreciaţi. Unii chiar aici, la curs, au descoperit aparatul foto şi posibilităţile sale nebănuite. Şi chiar au prins gustul fotografiei.
– De fapt, cum este structurat un astfel de curs? Cu ce fel de noţiuni sunt familiarizaţi cursanţii – pe lângă aspecte de ordin tehnic şi artistic se fac şi incursiuni în istoria fotografiei ori practică? Ce tematici experimentează ei – cele clasice, gen portret, sau şi cele mai recente, ca fotografia publicitară, de exemplu?
– Cursul este structurat pe două module: primul cuprinde probleme de tehnică şi fotografie analogă, foarte complexe, pentru că fără cunoştinţe tehnice temeinice nu se poate face fotografie. Al doilea modul abordează probleme de artă şi fotografie digitală. Se parcurg toate genurile artei, probleme de estetica imaginii şi de compoziţie şi se abordează diferite proiecte şi tematici, cursanţii prezentând periodic imagini din aceste proiecte. În acest al doilea modul se fac cele mai multe şedinţe practice în teren sau în studio. Din imaginile realizate în această perioadă sunt selectate colecţiile individuale care vor fi prezentate ca lucrări de curs finale.
Problemele de istorie a fotografiei sunt abordate în prima parte a cursului; în plus, fiecare cursant primeşte chiar la începutul cursului o bibliografie, care să îi permită o documentare variată, complexă şi specifică. La fiecare şedinţă de curs sunt prezentate colecţii ale unor artişti fotografi români şi străini, pe lângă vernisajele expoziţiilor de fotografie la care cursanţii participă efectiv, chiar cooperând la montarea expoziţiilor pe care fotoclubul nostru le găzduieşte. La finalul celui de al doilea modul se abordează probleme teoretice şi practice ale fotografiei numerice.
– La fotografie pare a fi astăzi cam aceeaşi situaţie ca la… fotbal: se pricepe oricine! Când vine vorba să reţinem cele mai importante evenimente, care ne marchează viaţa, găsim o mulţime de fotografi disponibili… Ca profesionist, ce credeţi că ar trebui să facă diferenţa? Cum facem selecţia, ce îi departajează pe cei din breaslă?
– După cum se ştie, toată lumea se pricepe la cei trei F: fotbal, fotografie şi femei! Mai nou, toată lumea se pricepe la orice în momentul când obţine o funcţie importantă. Şi în fotografie se întâmplă la fel. Dacă cineva, chiar începător, pune mâna pe un aparat foto mai „răsărit”, chiar profesional dacă are bani, devine automat mare fotograf. Cu cât aparatul este mai „tare”, cu atât devine şi insul/insa (nu există excepţii ca gen) „mai profesionişti” şi chiar dau sfaturi, au opinii incontestabile şi te persiflează pur şi simplu. Este plin net-ul cu asemenea „maeştri”, care, mulţi dintre ei, nu au făcut în viaţa lor vreo fotografie. Au rămas la stadiul de „pozari” cu ştaif şi nimic mai mult. În afară de faptul că mai şi contestă fotografia de calitate.
Sigur că este greu să faci fotografie bună. Îţi mai trebuie şi puţină cultură generală, ceva cunoştinţe şi din alte domenii (filozofie, estetică, artă). Iar graniţa dintre sublim şi ridicol este foarte subţire şi mulţi o trec fără să bage chiar de seamă. Nu orice imagine „uşchită”, înclinată, aiurit colorată sau photoshop-ată devine automat fotografie artistică. Să nu se înţeleagă că neg photoshop-ul. Din contră, îl folosesc şi eu. Dar cu măsură. Mai mult, unii chiar susţin că fotografia nu trebuie să fie şi nici nu este decât o reprezentare directă a realităţii şi nimic mai mult. Aceştia nu pot înţelege că lumea noastră este plină de simboluri, de mesaje. Nu trebuie decât să le vezi, să le înţelegi şi să ştii să le pui într-o imagine. Nu-i aşa că e simplu?
– Sunteţi artist al Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică, director al Departamentului Saloane şi Distincţii din cadrul AAFR, preşedinte al Fotoclubului „Mihai Dan-Călinescu” din Craiova… Totuşi, când şi cum v-aţi descoperit vocaţia de dascăl? Ce şi de ce vă atrage atât de mult să-i învăţaţi şi pe alţii care sunt tainele artei fotografice?
– Vocaţia de dascăl mi-am descoperit-o odată cu îmbrăţişarea carierei militare. Şi în Armată se desfăşoară un continuu proces de învăţare şi educare, fapt ce mi-a plăcut şi m-a atras şi mai mult spre cariera armelor. Întâmplător, ca ofiţer de geniu, am avut tot timpul activităţii mele contact cu fotografia – una dintre misiunile asigurării genistice fiind fotografierea terestră. Am iniţiat primul curs de fotografie terestră din Armata Română, cu toţi militarii din subunităţile de geniu ce aveau în dotare aparatură foto. În plus, fotografia, devenind unul dintre hobby-urile mele încă din copilărie, am practicat-o şi ca „meserie” – este adevărat că la alţi parametri, cu altă finalitate –, şi ca hobby, aparatul de fotografiat însoţindu-mă permanent.
Mai mult, am constatat că am o adevărată pasiune pentru a destăinui şi altora din cunoştinţele mele în domeniul fotografiei şi, astfel, am continuat într-un fel ceea ce făcusem o viaţă întreagă în Armată: am iniţiat acest curs de fotografie. Nu mi-a fost deloc uşor să trec de la fotografia tehnică la fotografia artistică. Probabil am avut şi ceva talent, căci am avut numeroase succese în fotografia artistică, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional.
– Nu putini dintre cei care au absolvit acest Curs de tehnică şi artă fotografică au ajuns apoi membri ai asociaţiilor de profil şi au obţinut importante premii la saloane, în ţară ori peste hotare. Cât de mare sunt bucuria şi mândria unui dascăl în asemenea momente?
– Vă asigur că nici un succes propriu nu îmi aduce mai multe satisfacţii ca succesele „copiilor” mei, cum le spun eu actualilor colegi de fotoclub, foşti absolvenţi ai cursului. Şi nu sunt puţini cei ce îmi aduc astfel de bucurii. Iar succesele lor sunt din ce în ce mai numeroase şi mai importante. Ce poate fi mai frumos pentru un „dascăl” decât reuşitele discipolilor?
– Unde şi în ce perioadă se desfăşoară cursurile susţinute de dvs., cât durează ele şi cât costă? Cei interesaţi să le frecventeze în ce perioadă se pot înscrie pentru următorul curs?
– Cei ce doresc să urmeze cursul de fotografie mă pot contacta la numerele de telefon 0723.189.746 şi 0761.23.44.20, la Cercul Militar Craiova sau pe adresa de e-mail a fotoclubului, fotomdc25@gmail.com. Se organizează două serii de cursuri pe an, una începând cu luna octombrie şi alta începând cu luna martie, durează cinci luni şi costă o sută de lei pe lună. Împreună cu dl. Bogdan Panait am instituit şi un alt curs, atestat de Ministerul Muncii şi Ministerul Educaţiei, pentru cei ce doresc să devină profesionişti. Înscrierile la acest curs se fac la numărul de telefon 0744.613.337.
