Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) ne aduce aminte de fostul preşedinte al României, deţinător a două mandate succesive, la o manieră deloc simpatică. Mai exact, Klaus Iohannis a fost somat să achite aproape un milion de euro, sumă rezultată din chiriile încasate necuvenit, de-a lungul a 17 ani, de la o bancă din Sibiu, pentru un imobil intrat în posesia sa printr-un certificat de moştenitor declarat ilegal de instanţele de judecată. Imobilul din centrul Sibiului (str. Nicolae Bălcescu) a fost subiectul unui lung proces de retrocedare şi, pe 12 noiembrie 2015, Curtea de Apel Braşov a respins recursul soţilor Klaus şi Carmen Iohannis, menţinând sentinţa Tribunalului Braşov din 2014. ICCJ, anul trecut, a lămurit lucrurile, atestând dobândirea cu acte false. Klaus Iohannis a ronţăit binişor, deloc parcimonios, banul public, timp de zece ani, cât s-a aflat la Cotroceni prin vot popular şi desecretizarea cheltuielilor pentru deplasările sale în străinătate n-arată deloc bine. Deşi în româneasca debilă în care ne vorbea nu rareori invoca statul de drept. Om aspru, de redută, sas, Iohannis şi-a întreţinut musculatura în curs de destindere, la Cotroceni, printr-un „fitness” complex, nu cu gantere şi toată aparatura cunoscută, la care se adăuga mersul pe bicicletă, ci în lupta cu PSD. Mizele preşedintelui erau altele şi scriitorul (avocat) Marian Nazat, apărătorul lui Liviu Dragnea, reaminteşte în „Spovedania unui avocat” cum Klaus Iohannis reunise dreapta sub sloganul înduioşător „m..e PSD”. PSD era dominant, dar nu hegemonic, aşa cum se prezentau Fidesz în Ungaria şi PIS în Polonia. Altfel spus, PSD era un partid mare, în raport cu toate celelalte, pe scena politică, însă nu suficient de mare pentru a forţa să fie direct proporţional cu mărimea. Luni, 27 mai 2019, la ora 12.00, Klaus Iohannis, pe micile ecrane, clama, din foalele pieptului: „Hoţii şi infractorii trebuie să stea la puşcărie”. O spunea aferat. România lucrului bine făcut era în apogeu. Tot ce a urmat – Marian Nazat foloseşte termenul de mascaradă – n-a avut altă menire decât demonizarea lui Liviu Dragnea, scăpat din braţele ciumei roşii. N-a mai contat nici o decizie a CCR din 3 iulie 2015, conform căreia toate completurile de trei judecători care au judecat dosare penale… Condamnat cu suspendare, într-un dosar penal cu multe semne de întrebare pentru a nu ajunge prim-ministru şi inculpat în altul, despre care s-a crezut că va fi afectat de prevederile Ordonanţei 13, Liviu Dragnea a fost în cele din urmă condamnat, demonizat pe fondul unor scene de o sălbăticie sinistră. O hotărâre judecătorească nu trebuie să fie meritată sau nu, ci legală şi temeinică. La scurt timp după întemniţarea lui Liviu Dragnea, „ciuma roşie” a devenit frecventabilă în ochii lui Klaus Iohannis şi adusă la guvernare. Ce a rostit Klaus Iohannis când Liviu Dragnea se afla în vizită oficială în Israel s-a uitat la noi, nu şi la Tel Aviv.
