Echipă modestă de-a dreptul, reprezentativa Olandei, calificată norocos mai degrabă în detrimentul Turciei, pentru prima dată după 2004 în semifinale, unde va întâlni Anglia, după ce a suferit enorm, a confirmat… aşteptările. Golul lui Gamet Akaydin (min. 34) în prima repriză, care a învins portarul olandez Bart Verburggen, anunţa… ambiţia turcească. O lovitură liberă executată de Arda Guler, minunea de la Madrid (min. 56) şi ocazia providenţială (min. 90+2) a lui Kilicsoy, au salvat… „portocala mecanică”. Stefan De Vrij – MVP-ul meciului, jucătorul lui Inter Milano, solid şi sobru a egalat (min. 70) cu o puternică lovitură de cap şi meciul s-a schimbat. Autogolul lui Mert Muldur (min. 75), la o fază confuză cu Gakpo în prim-plan, a îndoit echipa Turciei. Lipsită de Merih Demiral, marcatorul unei duble în partida cu Austria, suspendat, cu un Hakan Calhanoglu, revenit fără a face impresie, dispărut în repriza secundă când olandezii au ridicat vocea, Turcia a văzut semnalizarea trecând de la verde la roşu într-un interval de 6 minute. Condusă de Arda Guler (19 ani), la prima sa competiţie internaţională majoră, pepită formată la Genclerbirligi, apoi Fenerbahce, Turcia a lăsat o bună impresie generală. Fraţii Koeman, Ronald (61 ani) şi Erwin (62), câştigători ai Euro 1988, în finala cu ex-URSS, tot în Germania, au motive… de satisfacţie. Deşi Gakpo şi Bergwijn nu au copleşit, Reijnders şi Xavi Simons s-au arătat ca modeşti, iar Van Dijk a greşit ca niciodată.