Recent a fost publicat la Editura Cetatea de Scaun volumul de studii„1821-2021. BICENTENARUL REVOLUȚIEI CONDUSE DE TUDOR VLADIMIRESCU”, care reunește comunicările simpozionului național organizat de Institutul craiovean, în perioada 14-15 mai 2021.
Volumul aduce în atenția publicului larg bogatul tezaur istoriografic referitor la personalitatea și manifestarea omului de stat Tudor Vladimirescu. Mai mult decât o arcadă peste timp, initiațiva cercetătorilor craioveni s-a dorit a fi un îndemn plin de vitalitate spre cunoaștere, spre asimilarea și consolidarea datului istoric, dar mai ales la o așezare a bogăției de informații istorice în matca lor normală, cea care să poate pune bazele unei gândiri robuste, argumentative și adeseori foarte critică.
Cele 22 de studii şi articole cuprinse în volum, sunt semnate de cercetători și profesori universitari din cadrul unor institute de cercetare din sistemul de cercetare al Academiei Române și universități de prestigiu: Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” – București,Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopșor”- Craiova, Institutul de Istorie „George Barițiu” – Cluj-Napoca,Universitatea din București,Universitatea din Craiova,Universitatea Valahia – Târgoviște, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” – Iași, Universitatea Ovidius din Constanța,Institutul de Istorie a MECC, Chișinău.Structurată pe trei capitole – Dimensiunea conceptuală și simbolică a Revoluției de la 1821; O istorie socială a Revoluției de la 1821: elite, militari, conflicte; Relatări contemporane, memorii locale, monumente, reverberații – cartea aduce în fața cititorilor abordări complexe asupra celui ce a marcat un moment de referință în istoria României și a pus bazele unei noi etape istorice – epoca modernă.
În Cuvântul Înainte, președintele Academiei Române, acad. Ioan Aurel POP, a punctat cele două mari momente importante din istoriografia evenimentului, ce au rămas opere fundamentale până în zilele noastre. Este vorba despre monografia lui Constantin Aricescu, elaborată la 1871, adică la exact o jumătatea de veac de la Revoluția lui Tudor, și de lucrarea lui Andrei Oțetea,care, la 1921,analizează cu deosebită aplecare universitară datele și faptele de la 1821. „Tudor Vladimirescu a fost mereu un subiect de rememorar pentru institutele Academiei Române. De marile personalități istorice este bine să ne aducem mereu aminte. Asta chiar dacă istoria nu ne ajută să prevedem viitorul, cum se mai crede câteodată. Dar ne ajută în mod sigur să înțelegem mai bine prezentul, iar acesta nu este puțin lucru. Astfel, este bine să ne străduim să-i învățăm, pe cei care uită avantajele memoriei colective, că Tudor Vladimirescu ocupă un loc privilegiat printre eroii acestui popor din Epoca Modernă, el situându-se printre arhitecții României”precizează acad. Ioan Aurel Pop în Cuvântul Inainte al lucrării.
De la bun început, autorii pornesc de la un consens validat de întreaga istoriografie: Revoluția de la 1821 nu a fost un eveniment izolat, iar evenimentele consumate deja pe plan european erau prielnice declanșării luptei de eliberare națională a românilor. Astfel că, doleanțele sociale și economice ale majorității claselor sociale erau îndreptățite și au găsit un ecou puternic în acțiunea revoluționară a lui Tudor Vladimirescu.
În primul capitol se prezintă argumentele prin care Tudor poate fi considerat un veritabil apărător modern al drepturilor și libertăților cetățenești, actele și faptele sale juridice având o forță de netăgăduit în ceea ce avea să fie mai târziu dreptul public, al interesului general.Despre steagul purtat în timpul Revoluției de la 1821se precizează că simbolistica sa în contextul vremurilor de atunci a fost una de o revigorantă însemnătate. Simbol al coeziunii, al unității, al fraternității, steagul va comporta o însemnătate proporțională cu impactul revoluționar. Tot în primul capitol, sunt abordate teme privind: conștiința de sine reflectată în programele revoluționare ale modernității românești,relațiile dintre greci, aromâni și români în timpul revoluției de la 1821, legături foarte strânse dar destul de puțin cunoscute,apoi acțiunile Eteriei și motivațiile care au stat la baza nașterii acestei organizații secrete, precum și subiecte privind rezistența armată prin sistemul de mănăstiri fortificate sau comportamentul uman și implicarea civică.
Cel de-al doilea capitol al lucrării reunește studii și analize factuale referitoare la participarea pandurilor la războiul ruso-turc din 1802-1812, drumul Adunării Norodului de la Țânțăreni la București, luptele de la Drăgășani și din împrejurimi, din iunie 1821ș.a. Starea de spirit de la acea vreme este reflectată riguros pe baza interpretărilor documentelor de arhivă și a înțelegerii cât mai exacte a derulării evenimentelor, mai cu seamă că aspectele sociale prerevoluționare au fost cele care au fundamentat acțiunile lui Tudor.
Elemente privitoare la capacitățile de conducător militar, dar și la cum a știut Tudor Vladimirescu să fructifice detaliile momentului și să întemeieze o armată proprie, sunt descrise, cu acuratețe.Tot în acest capitol sunt consemnate și detalii despre marile familii boierești din Vâlcea, cum este cazul celor din familia Otetelișanu, prin prisma raporturilor cu pandurul oltean, precum și rolul unor orașe din apropierea Bucureștiului, în special, Târgoviștea, în evenimentele de la 1821 etc.
Ultimul capitol al lucrării aduce în fața opiniei publice un caleidoscop de reflecții asupra elementelor de legătură istorică cu anul 1821. Sunt reunite, aici, studii științifice cu o tematică variată, de la reflectarea evenimentului istoric de la 1821 și a personalității lui Tudor Vladimirescu în literatură și teatru, până la memoria culturală locală a revoluției conduse de pandurul oltean.
Evenimentele din Țara Românească de la 1821 sunt redate prin prisma unor călători francezi – François-Charles-Christian Recordon și F. G. Laurencon, care ne-au vizitat țara la vremea respectivă.Totodată,în acest capitol, sunt mențiuni și despre apropierea dintre Tudor și Iancu Jianu.Acesta din urmă, cunoscut în istorie prin prisma faptelor sale de haiducie, are tangențe cu mișcarea de emancipare de la 1821, la declanşarea căreia a îmbrăţişat cauza lui Tudor Vladimirescu, devenind căpitan de panduri în „Adunarea Norodului”şi diplomat. Mai mult, conform istoriei orale, se pare că Iancu Jianu ar fi avut o legătură mai apropiată cu pandurul Tudor și prin prisma unei logodne a acestuia din urmă cu o presupusă soră a haiducului.
Și, dincolo de a fi un mit, Tudor este un Om, un Erou. Tipologia mitului național, chiar dacă poate fi aplicată eroului de la 1821, și suma faptelor sale de reașezare a dinamicii sociale pe alte fundamente în acord cu ceea ce se întâmpla deja în mai toată Europa acelor vremuri, nu pot face abstracție de limitele și condiționările timpului și stării generale de la acea dată. După cum, la fel de reale sunt imaginile cu locuința acestuia, reconstruită după cea originală. Analizată din perspectivă etnografică și a valorii sale istorice, actualei case memoriale Tudor Vladimirescu i se conferă statutul binemeritat de monument de arhitectură populară.
Cum se întâmplă în istoria oricărui popor, toți cei care și-au pus amprenta peste veacuri asupra reformării sociale au primit ulterior o recunoștere, am putea spune, și prin monumentele comemorative amplasate în multe localități sau prin bogăția toponimică referitoare la aceste mari personalități. Astfel de aspecte sunt abordate în finalul volumului, cu referire specială la Tudor Vladimirescu, personalitate care a schimbat istoria românilor la acea dată.
Volumul de față se dovedește a fi o împlinire a unei îndatoriri sacre, aceea de a cerceta permanent în bogatul tezaur istoriografic național, de a construi o punte mereu actuală între generații și de a face cunoscut adevărul istoric, cu echilibru și actualizări pertinente. Eroul din Vladimiri rămâne în memoria noastră simbolul unui destin tragic, al unui luptător pentru o cauză nobilă, vizate fiind reformarea din temelii a orânduirii sociale de la acea vreme, când venalitatea clasei fanariote și înrobirea oamenilor de rând atinseseră cote greu suportabile. Fie și numai pentru simplul motiv că era conștient de urmările acțiunilor sale, în plan personal, și la o vârstă la care mulți alții poate s-ar fi gândit doar să-și prezerve agoniseala, dacă nu chiar să și-o sporească, martirul Tudor a ales să devină o carte vie, scrisă cu sacrificiul suprem în istoria românilor.
Cercet. șt. III, dr. AncaCeaușescu
Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. NicolăescuPlopșor”
