Că un meci nu seamănă cu altul, o ştiam. Oricum, în logica lucrurilor era greu de presupus ca dâmboviţenii, după două victorii în campionat, în faţa Craiovei, să izbutească şi o calificare în semifinalele Cupei României, pe stadionul din… Buzău, lipsit de spectatori, câştigând pentru a treia oară. Chiar dacă antrenorul lor, Emil Săndoi, cu inima împărţită, a schimbat vreo 6 jucători faţă de partida din campionat, Craiova a scos-o bine la capăt, finalmente. A marcat prin George Câmpanu (min. 25), a mai avut o bară prin Alexandru Tudorie (min. 87) şi alte câteva oportunităţi. Pentru respectarea adevărului şi dâmboviţenii prin Paul Iacob (min. 8) au trimis balonul în bara transeversală a porţii străjuite de Pigliaceli. Ca o impresie generală, Craiova cu grecul Ouzounidis pe banca tehnică a părut mai sigură, mai limpede în anumite momente, deşi a fost lipsită de conducătorul ei de joc, Cicâldău. Amestecă însă din păcate unele realizări individuale sau de echipă cu greşeli nepermise, nu pregăteşte tactic momentul contra-atacului, conservă puţin balonul, pressingul avansat al atacanţilor e sporadic, ceea ce îi diluează calitatea de ansamblu. Una peste alta însă calificarea în semifinalele Cupei României e salutară. Înţeleg că pe reţeaua de socializare mulţi simpatizanţi ai Craiovei s-au lăsat cuprinşi de o enervare deloc simpatică faţă de Emil Săndoi, pentru că ne-a făcut să vedem stele verzi în două partide de campionat. Se mai întâmplă. Emil Săndoi a fost însă un emblematic, ca jucător, al Craiovei. A fost şi antrenor al Craiovei, a fost demis, a fost disponibil să fie readus pe banca tehnică, ceea ce nu s-a întâmplat, fiindcă altele s-au dovedit opţiunile conducătorilor clubului. Ce era să le spună Emil Săndoi actualilor jucători de la CS Târgovişte? Cer permisiunea să reamintesc că Emil Săndoi şi-a rupt clavicula, piciorul (dublă fractură), într-o finală de Cupa României cu Dacia Brăila, pentru Craiova şi nu-l putem bombarda cu cuvinte împovărătoare pentru că momentan antrenează o echipă care ne-a bătut în campionat. Din motive mai mult sau mai puţin laice, Emil are o anumită credinţă în meserie, o evidentă demnitate a profesiei, o plăcere a luptei şi a efortului. Firesc gestul clubului din Bănie, de a-i dărui lui Emil un tricou cu numărul 56 cu prilejul zilei sale de naştere. Suficient de tonică, calificarea în semifinalele Cupei României, este şi simpatică. Fiindcă ne dă iluzii. Deşi, vom da numai peste buturugi mici, atât de periculoase în această competiţie, peste tot în Europa.
