Marţi 14 iulie a.c. preşedintele Klaus Iohannis a făcut referiri concrete la tergiversarea legii carantinei şi izolării, în Senat, pentru a priva Guvernul de acest instrument, reproşând social-democraţilor „un cinism exagerat” şi că „vor fi moralmente răspunzători de moartea românilor”. În Piaţa Victoriei, din Capitală, duminică seara peste 1000 de manifestanţi, mulţi dintre ei reprezentând ceea ce numim societatea civilă, reproşau uşurinţa cu care legea menţionată a trecut prin Camera Deputaţilor. Replica social-democraţilor nu s-a făcut aşteptată şi senatorul Robert Cazanciuc, în declaraţia sa de la Parlament, a spus că preşedintele aruncă vina asupra social-democraţilor pentru prostiile guvernului său, accentuând că pandemia nu poate fi invocată pentru a omorî democraţia. Referindu-se la data la care social-democraţii vor vota legea în discuţie, Robert Cazanciuc a spus că acest lucru se va întâmpla când va exista garanţia că această lege –mult corectată- apără pe toată lumea. „Suntem în Parlament şi vom sta cât este nevoie să găsim soluţia pentru a proteja cetăţenii şi pentru a da autorităţilor instrumentul de care au nevoi în lupta împotriva coronavirusului”. Fireşte, urgenţa e mare. De legi, dar şi de democraţie. Ţinta preşedintelui Klaus Iohannis a fost –nimic nou- şi de data aceasta PSD-ul. Şi a spus aşa în apelul său: „Aprobaţi o formă bună a legii. Altfel veţi fi moralmente răspunzători de moartea a zeci sau chiar sute de români. Acest comportament, această tergiversare este intolerabilă”. Mai greu de înţeles logica textului citit de pe prompter de preşedintele Klaus Iohannis. Pe de-o parte admite că scopul dezbaterii e să repare orice lege, admiţând în subsidiar că forma trimisă de Guvern nu era cea corespunzătoare, pe de altă parte reproşează parlamentarilor social-democraţi… tergiversarea intolerabilă. Bineînţeles, argumentele social-democraţilor, invocate în spaţiul public, au fost etichetate ca false. Dezbaterea la Comisia Juridică a Senatului pe marginea proiectului privind carantina şi izolarea au început marţi seara după ora 21.00 şi s-au încheiat în jurul orei 1.30. Pe de altă parte, referindu-se la protestul din Piaţa Victoriei, premierul Ludovic Orban spunea că acestea au fost regizate. „Credeţi că protestul din Piaţa Victoriei s-a născut din senin? A fost pregătit (…). S-a făcut mobilizare. Eu sincer nici nu înţeleg de ce au protestat. Că nu vor să poarte mască? Masca este principala armă împotriva virusului”. Când se organizau mitinguri împotriva PSD acelea erau spontane. Important era ca asfaltul să nu rămână gol. O permanentă stare de revoluţie trebuia întreţinută. Numai că spaţiul virtual nu poate exista fără spaţiul public. Evadarea din online în stradă e făcută mereu de profesioniştii mobilizării. Şi nu e o treabă uşoară. Senatul dominat de social-democraţi n-are nici o vină pentru că s-a luat o măsură neconstituţională, cu luni în urmă, şi CCR a stabilit că măsurile carantinei şi izolării nu se pot stabili, decât prin lege, pentru a fi constituţionale. Verdictul CCR datează din 25 iunie, pe 1 iulie fiind publicat în Monitorul Oficial. Dar atunci guvernul a motivat că trebuie să lectureze, mai întâi, decizia CCR. Şi nu mai puţin de două săptămâni a pierdut guvernul Orban pentru a trimite proiectul de lege la Parlament. Unul cu destule lacune, dacă nu de-a dreptul găunos. Asta nu se pune. Greşala social-democraţilor, în toată povestea, este că joacă de şase luni doar pe greşelile adversarilor politici. Până acum nici un gest de frondă veritabilă. S-au grăbit să anunţe moţiunea de cenzură pe care nu o pot depune din cauza stării de alertă care se prelungeşte. Noi cazuri de coronavirus explodează. Acuzaţiile formulate public de unii dintre tenorii PSD nu au afect asupra alegătorilor. În sondaje staţionează. Figurile lui Marcel Ciolacu şi Paul Stănescu sunt nişte efigii ale unor perdanţi. În acest timp, preşedintele Klaus Iohannis, fără a formula cel mai anemic reproş liberalilor, în nici o împrejurare, diabolizează PSD. Dacă liberalii nu au nici o vină, atunci calul de bătaie rămâne tabăra social-democrată. Care încasează în tăcere şi mârâituri răzleţe.
