Qatarul se pregăteşte pentru Cupa Mondială 2022, găzduind actuala Cupă Mondială a cluburilor 2019, după ce recent a găzduit campionatele mondiale de atletism, criticate pentru lipsa de spectatori, dar statul din Golf vrea să demonstreze că a învăţat lecţia. Pentru actuala ediţie a Mondialului cluburilor, rezidenţii locali au primit 58% din biletele atribuite, suporterii brazilieni 10%, iar cei britanici 8%. 7 cluburi au fost invitate la acest eveniment care a debutat la 11 decembrie şi se va încheia sâmbătă, pe stadionul International Khalifa, cu finala dintre Liverpool, deţinătoarea titlului de campioană a Europei, şi Flamengo, câştigătoarea Copei Libertadores. În 1960, marele Real Madrid, cu Di Stefano şi Puşkaş câştiga în premieră Cupa Intercontinentală în faţa lui Penarol Montevideo. În anii 60 şi 70, confruntările între campioana Europei şi cea a Americii de Sud au fost de regulă marcate de violenţe. Încât, la un moment dat Cupa Intercontinentală a fost în pericol. Ediţiile 75 şi 78 au fost pur şi simplu anulate. În 1979, Malmo a înlocuit pe Nottingham Forrest şi s-a întâlnit cu Olimpia Asuncion în faţa a doar 5000 de spectatori. A urmat apoi o relansare a competiţiei datorită grupului Toyota, care a convins FIFA pentru disputarea acestei finale într-un singur meci pe teren neutru la Tokyo, încât din 1980 nici o echipă n-a mai boicotat organizatorii. Cupa Mondială a cluburilor a fost lansată definitiv în 2005. Şi dacă Sao Paolo şi International vor câştiga primele două ediţii, formaţiile europene se vor impune după 2007 (11 ediţii), încât Europa n-a mai pierdut decât o finală (Chelsea în 2012 contra celor de la Corianthis). Şi totuşi formula actuală va suferi modificări începând cu ediţia viitoare, care se va ţine… în China. Actualul preşedinte al FIFA, Giani Infantino, are în vedere un proiect cu participarea a 24 de echipe, din care doar 8 din Europa. Proiectul nu face unanimitate. UEFA contestă crearea unei competiţii pe care o are în vedere FIFA, considerând-o o ameninţare la Liga Campionilor, denunţând totodată lipsa de transparenţă şi perturbarea delicată a unui calendar deja existent.
