Favoriţii pentru preşedinţia Comisiei Europene, aşa numiţii spitzenkandidaten, germanul Manfred Weber, olandezul Frans Timmermans, dar şi daneza Margrethe Vestager, nu întrunesc sufragiul necesar pentru a-şi adjudeca portofoliul jinduit. „Nu există o majoritate pentru niciun candidat” a declarat Donald Tusk preşedintele Consiliului European. Angela Merkel a avut totuşi o abordare reconciliantă, declarând că toate părţile au nevoie să recunoască dificultatea politică în obţinerea unei susţineri suficiente pentru orice candidat. De altfel, Leo Varadkar, premierul irlandez, pe un ton de glumă, a făcut următoarea remarcă: „mai uşor este să alegi un Papă”. Negocierile sunt aşteptate să continue săptămâna viitoare în Japonia la Osaka, unde Franţa, Germania, Italia, Spania, Marea Britanie şi Olanda vor participa la G20. Alte posturi în discuţie, cel de preşedinte al Consilului European, preşedinte al Băncii Centrale Europene, au fost şi ele discutate şi printre numele menţionate, a-i succeda lui Donald Tusk s-au numărat premierul belgian Carles Michel, premierul danez Lars Lokke Rassmunsen şi premierul portughez Antonio Costa. Emmanuel Macron, preşedintele Franţei speră totuşi să-l impună, în cele din urmă, pe Michel Barnier, fostul negociator şef pe Brexit la preşedinţia Comisiei Europene.
