Dominic Fritz, liderul USR, până recent primarul Timişoarei, ţopăie de fericire la înfrângerea republicanilor, în alegerile de mijloc de mandat din SUA. El consideră, ca orice cugetător, pe pagina sa de socializare, că victoria democraţilor transmite trei mesaje importante pentru România: sistemele politice pot fi schimbate prin mobilizare, alegătorii sancţionează corupţia, iar Bucureştiul „trebuie să construiască parteneriatul strategic cu SUA, fără să se mai întortocheze ideologic în direcția extremei drepte. Suntem europeni și pe baza intereselor noastre comune putem fi parteneri cu SUA fără să aplecăm capul”. Logica şchioapă a lui Fritz nu merită multe comentarii. Dar se pare că a avut probabil temperatură, când a scris textul de pe pagina de socializare. Care undeva va fi reţinut. Gramatical vorbind, şi asta confirmă şi Dominic Fritz, deosebirea dintre un prost politician şi un politician prost constă în aceea că, în primul caz, avem de-a face cu un truism, iar în al doilea cu un pleonasm. MAGA va fi istorie, decretează Fritz. Ca orice cetăţean liber al acestei ţări, şi domnul Fritz, care a obţinut nu demult cetăţenie, liderul USR, poate bălmăji ce-i trece prin cap –nu grozav mobilat-, îşi poate pune „cercel în nas” şi ce mai doreşte. Având statutul de lider al unui partid politic, până recent într-o coaliţie de guvernare, care avea miniştri în CSAT, Dominic Fritz nu poate spune ce e bine şi ce nu e bine pentru Bucureşti, aşa cum procedează, în relaţia cu un partener strategic, cum este SUA. Fiindcă se comportă, ca un suporter de peluză, exprimând o idolatrie prostească, păreri care, deşi îi aparţin, nu fac bine ţării. Şi asta nu trebuia să uite. Alegerile de jumătate de mandat n-au fost „prezidenţiale”, cum încearcă Fritz să insinueze, ci parlamentare, în urma cărora preşedintele Donald Trump, după doi ani de mandat, îşi vede limitată puterea. Următorii doi ani nu vor semăna deloc cu cei doi ani precedenţi. Războiul împotriva Iranului este, în mare parte, pe bună dreptate, considerat cauza creşterii preţului la benzină, care îi nemulţumeşte teribil pe americani. De asemenea, războiul împotriva Iranului, cu susţinătorii lui, atât la republicani cât şi la democraţi, are legătură… cu Israelul. O relaţie statornică, solidă, de nezdruncinat. Cu alte cuvinte, electoratul i-a transmis preşedintelui un mesaj de nemulţumire, faţă de costurile vieţii. Şi însuşi preşedintele transformase alegerile de la jumătatea mandatului într-un fel de referendum asupra propriei guvernări. „Imaginaţi-vă că sunt pe buletinul de vot. Faceţi din aceste alegeri un referendum despre mine”. Şi alegerile asta au făcut, dar nu în modul în care sperase Donald Trump. Numeroase sondaje organizate, au scos la iveală date revelatoare. România are o problemă şi încă una delicată: rămâne de partea SUA sau se aliniază direcţiei impuse de UE? Poate Bucureştiul să practice un echilibru între cei doi poli de putere sau riscă să cadă între scaune, cum se spune. Să fim clari: escaladarea conflictului dintre administraţia republicană şi democraţi, pe dealul Capitoliului, se va învârti tot în jurul unor probleme interne şi recomandată ar fi prudenţa, din partea unui politician care se bagă singur în seamă.















