Summitul de la Sibiu: Donald Tusk îşi „caută” succesorul!

0
470

 La finalul lucrărilor Consiliului European de la Sibiu, atenţia a fost reţinută de o declaraţie succintă – caldă – dar plină de subînţelesuri a preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk, care între altele a spus: „Statele membre vor să apere modul în care funcţionează UE. Vreau să anunţ că după alegeri, pe 28 mai a.c. voi convoca o întâlnire cu liderii UE (…) intenţia mea fiind să nominalizez în iunie a.c. pe viitorul preşedinte al Consiliului European”. Donald Tusk este un politician versat, fost premier al Poloniei, şi lider al Platformei Civice (formaţiune liberală, acum în opoziţie), în dizgraţia totală a actualului partid de guvernământ „Lege şi Dreptate” (PiS), condus de Jaroslaw Kaczynski . Prima afirmaţie a sa stârneşte nedumerire, ca să nu spunem perplexitate. Şi iată de ce. Chiar recent, la Varşovia, în cadrul unei reuniuni lărgite a grupului de la Vişegrad, unde a fost prezent şi premierul României, Viorica Dăncilă, s-au formulat critici dure la adresa Bruxelles-ului. Şi era de altfel firesc ca lideri politici precum Viktor Orban, Matteo Salvini, chiar premierul polonez, Mateusz Morawieski, care nu îmbrăţişează abordarea Bruxelles-ului în problema migraţiei, să aibă o asemenea atitudine. Într-un articol publicat în „Politico EU”, Mateusz Morawieski, alăturându-se Vioricăi Dăncilă, în eliminarea dublei măsuri şi a inechităţilor din interiorul UE, menţiona: „UE este blocată într-un cerc vicios, iar pentru a ieşi din această criză trebuie să-şi schimbe urgent direcţia după alegerile pentru Parlamentul European din luna mai”. Şi asta nu e totul. Chestiunea desemnării viitorului preşedinte al Consiliului European nu pare deloc „floare la ureche”, cum a lăsat să se înţeleagă Donald Tusk. La summitul din 28 mai de la Bruxelles, va începe procesul de negociere propriu-zis, despre care s-a discutat, dar în surdină, şi la Sibiu. Şi jocurile sunt departe de a fi făcute. Până acum şi Mark Rutte, premierul olandez, mare „prieten” al României, şi cancelarul german Angela Merkel, au respins, se spune, opţiunea. Într-o altă ordine de idei, premierul grec, Alexis Tsipras şi cel maghiar, Viktor Orban, au spus deja „nu”, lui Manfred Weber, la preşedinţia Comisiei Europene, care la Sibiu a apărat procesul spitzenkandidat. Rămân în discuţie posturile de preşedinte al Băncii Centrale Europene, cel de Înalt reprezentant pentru Politică Externă, pe lângă cele de preşedintele al Comisiei Europene şi al Parlamentului European. Şi încurcătura e mare. Emmanuel Macron are, de dată recentă, dezacorduri tot mai resimţite cu Angela Merkel pe Brexit, negocierile comerciale cu SUA, încât armonia afişată la Centenarul de la sfârşitul primului război mondial, în noiembrie anul trecut, şi semnarea Tratatului de prietenie de la Aachen din ianuarie a.c., par… o amintire. La Sibiu, Macron a vrut să pună în discuţie, fără a reuşi, chestiunea climatică, obţinând „doar” nouă semnături din partea celor 27 de lideri prezienţi. Dorinţa preşedintelui francez de a crea un grup centrist în Parlamentul European, menit să basculeze PPE, dominat de conservatorii Angelei Merkel, evident deranjează. Sau mai degrabă irită. La rândul său, CDU, partidul Angelei Merkel, ar vrea ca Franţa să-i cedeze locul în Consiliul de Securitate. Mai sunt şi alte „asimetrii”, la care nu mai facem referire. Donald Tusk l-a citit, cu siguranţă, pe George Orwell – romanul 1984 – asigurându-ne că UE este clădită pe iubire şi dreptate, solidaritate, coeziune, respectarea valorilor europene ş.a.m.d. Nu putem decât să-i rămânem recunoscători că s-a îndrăgostit… de Sibiu.