În Bavaria, Uniunea Creştin-Socială (CSU) s-a prezentat mereu ca principala forţă politică şi chiar ultimul mare partid din Europa, landul însuşi fiind considerat un pol al stabilităţii electorale. După 1962 conservatorii CSU n-au pierdut, decât o singură dată, majoritatea absolută în parlamentul regional, în 2008, revenind în 2013. Duminică 14 octombrie a.c., conservatorii pot pierde din nou, dar proporţiile sunt de data aceasta mult mai mari, decât în urmă cu 10 ani. Sondajele de opinie (GMS) oferă următoarele date: CDU-CSU 27%, AfD 18%, verzii 16%, SPD 15%. Într-o asemenea configuraţie politică, e drept, destul de volatilă, nici dreapta nici stânga nu ar putea face majoritatea singure, şi doar o „mare coaliţie”, care există şi la nivelul ţării, ar garanta echilibrul necesar. Surpriza cea mare, dacă se poate numi aşa, o reprezintă ascensiunea Alternativei pentru Germania (AfD), anunţată de fapt de alegerile parlamentare, dar şi a verzilor, creditaţi, în nu puţine sondaje, cu 16-18%, după ce în 2013 nu obţinuseră decât 9,4%. În landul Hesse, unde alegerile regionale vor avea loc la 26 octombrie a.c. – două săptămâni mai târziu – verzi erau creditaţi, cu puţină vreme în urmă, cu 18%. Bavaria este inima economică a Germaniei. Şi rezultatul alegerilor de duminică are o miză specială: urmează să consolideze sau slăbească autoritatea cancelarului Angela Merkel, CSU fiind principalul său aliat, de CDU este vorba, chiar dacă relaţiile cu preşedintele partidului bavarez, ministrul de Interne Horst Seehofer, pe chestiunea politicii migratorii, şi de dată recentă pe cele întâmplate la Chemnitz, se arată destul de tensionate. Profitând însă de slăbiciunea adversarilor politici şi divizarea lor, cancelarul Angela Merkel nu îşi are ameninţat fotoliul. Dificultăţile actuale nu le poate lua nimeni în braţe, niciun necunoscut, indiferent de anvergura sa. Pe de altă parte, nimeni, exceptând poate AfD, nu doreşte alegeri anticipate. Numai că Horst Seehofer, actualul lider al CSU, fost ministru-preşedinte al Bavariei, din 2008 până la numirea în actuala funcţie deţinută, are şi alte abordări, deosebite, faţă de Angela Merkel. Astfel, relaţia sa cu Ungaria, Cehia, Polonia, Slovenia, „grupul de la Vişegrad”, este una privilegiată. Nu pentru sine, cât pentru economia Bavariei. Şi chiar a Germaniei. Bilanţul comercial cu aceste ţări este superior celui cu Franţa, ceea ce spune multe. Nu este exclus însă ca Angela Merkel să iese bine din testele electorale – Bavaria şi Hesse – într-un moment în care analiştii politici din ţara sa o văd mult slăbită, ceea ce e firesc în comparaţie cu mandatele anterioare, ceea ce se resimte şi la nivelul UE. Barack Obama, în discursul său de adio, spunea că „cel mai mare pericol pentru democraţie, este să o crezi dobândită”.