În discursul său, din Sala Gaveau, din Paris, din seara zilei de 6 mai 2007, ocazionat de victoria electorală, preşedintele francez Nicolas Sarkozy n-a menţionat în nici un moment numele tânărului militar franco-israelian, reţinut din 2006 de organizaţia Hamas. El a promis, atunci, că Franţa „nu va uita” de infirmierele bulgare reţinute în Libia, nici de Ingrid Betancourt, aflată de şase ani în jungla columbiană, dar nici un cuvânt despre Gilad Shalit. Nouă luni mai târziu, în februarie 2008, numele lui Gilad Shalit este menţionat public de Nicolas Sarkozy, într-un discurs prilejuit de un dineu anual la CRIF. „Soldatul franco-israelian trebuie eliberat”. Acesta a fost doar începutul unui efort de mobilizare al opiniei publice, realizat de o firmă de avocatură franceză recrutată de familia Shalit, care dorea să obţină angajamentul autorităţilor franceze de a face totul pentru eliberarea tânărului militar. Nicolas Sarkozy pregătea o vizită în Israel. În iunie 2008, reţinerea tânărului militar, considerat ostatic, devenise o problemă. Şi într-un discurs în Knesset, preşedintele francez declara: „Eu vreau să-mi exprim speranţa eliberării militarului Gilad Shalit, reţinut ostatic de peste doi ani”. Deşi rolul Franţei în toată această poveste s-a accentuat abia în ultima fază a negocierilor, mult timp marginalizate, în pofida eforturilor Egiptului şi a mediatorilor germani, Nicolas Sarkozy caută acum să demonstreze angajamentul său din debutul mandatului, ceea ce nu se confirmă şi nu înseamnă altceva decât o rescriere a istoriei. Nu este pentru prima dată când Nicolas Sarkozy susţine că dosarul Gilad Shalit l-a preocupat din prima zi a alegerii sale ca preşedinte. Înaintea dineului de la CRIF, din 15 februarie 2008, el afirmase: „De la alegerea mea am spus că Gilad Shalit este un francez şi în toată povestea am văzut atacată Franţa”. Soldatul israeliano-francez a sosit marţi, 18 octombrie, în Israel, după cinci ani de captivitate, detenţie solitară, în Fâşia Gaza. Premierul israelian Benjamin Netanyahu, care s-a întâlnit cu acesta chiar în dimineaţa eliberării, i-a spus: „Bună ziua, Gilad! Bun venit pentru revenirea în Israel”. Militarul fusese transportat cu elicopterul mai întâi în Egipt, unde a fost supus unui examen medical, şi de acolo la o bază aeriană din sudul Israelului, unde a fost aşteptat de premierul Benjamin Netanyahu, ministrul israelian al Apărării, Ehoud Barak, şi şeful de Stat Major, generalul Benny Gantz, înainte de a-şi întâlni părinţii. Secretarul de stat american Hillary Clinton a salutat „sfârşitul lungului calvar”, iar Ban Ki-moon, prin vocea purtătorului său de cuvânt, speră „că alte măsuri ambiţioase să fie luate, pentru a pune capăt blocadei din Gaza”. Cedarea a 477 de prizonieri palestinieni, în schimbul lui Gilad Shalit, a început în noaptea de luni spre marţi, iar în urma acordului semnat, prin medierea Egiptului, între Israel şi Hamas, un al doilea grup, de 550 de prizonieri palestinieni, trebuie să fie eliberat în termen de două luni. Pentru eliberarea unuia dintre soldaţii săi, Israelul a fost de acord să elibereze 1.027 de deţinuţi, mulţi cu sânge pe mâini. Însă, Benjamin Netanyahu a promis că Israelul „va continua să combată terorismul”, iar „toţi teroriştii care îşi vor relua activităţile vor plăti scump”.
