Un an trece, altul vine. Unul se învecheşte, e aruncat peste bordul navei intrate în derivă din cauza orgoliilor unor timonieri incapabili de temperanţă, lăsându-ne pe noi, toţi, în expectativa unui final de meci cu un singur şi nevinovat perdant: ŢARA. Păşim în altul cu un noian de nelinişti nemeritate.
Rareori luciditatea – sigiliu al unei conştiinţe ce s-ar cuveni active – ne însoţeşte în astfel de evaluări. Spiritul sărbătorilor, mai viu, la cumpăna dintre ani, decât oricând ne opacizează parcă orice simţ critic şi, mai ales, autocritic. Pe cele rele le însumăm în dreptul celuilalt, pe cele bune le înscriem, nesăţioşi, în dreptul propriilor merite. Împăcarea – condiţie inerentă a convieţuirii – ne vizitează o clipă şi iertăm, cât ne lasă năbădăiosul nostru orgoliu, greşiţilor noştri cu aceeaşi dispoziţie nediscriminatorie cu care ne iertăm greşelile noastre. Rareori însă cu căinţa adâncă prin care să putem accede la sâmburele, mai mereu ascuns, bunătăţii divine din noi.
Şi uite cum 2016 ne lasă nostalgia fără prea mari regrete: un an străbătut de la un cap la altul de scandaluri şi dispute politice, de harţe reamintindu-ne locul pe hartă, de obscenităţi mondene şi de multă, multă zarvă pe cât de inutilă pe atât de costisitoare. Ce Nou An ne dorim? Mai liniştit, fireşte. Aceasta ar fi, cred, dorinţa cea mai fierbinte a românului. Dar şi cea mai greu de împlinit. Fiindcă, pe de o parte, 2017 va fi unul al unei schimbări mai ambiţioase decât oricând însă sub semnul unei dispute între Palate care nu anunţă nimic bun. Şi care a căpătat deja măsura unui scandal devenit deja, demult, pe scena politică şi în viaţa de fiecare zi, un fel de instituţie. Instituţia scandalului. Al denunţului şi al calomniei devenite monede de schimb. Şi cine mai are răgazul să divulge, în firea omului, a celui modern îndeosebi, prezenţa acestui morb insolent care este iubirea nemăsurată de sine şi ura pentru celălalt?
Orbiţi de atâtea ispite consumiste, uităm cu impardonabilă uşurinţă că adevărul, cel întreg, nu se află de o singură parte. Ba uneori, ca în parabola vechiului filosof di Efes, el se cuvine căutat şi de partea cealaltă. Fie, deci, ca anul care vine să ne readucă înţelepciunea străveche de a fi mai exigenţi cu noi înşine şi mai îngăduitori cu ceilalţi.
LA MULTI ANI 2017!
