Sub semnul speranţei, credinţei şi iubirii: Bun venit 2017!

0
200

1

2017 este pe drum. Vine. Se retrage discret 2016 şi lasă loc noului an. Uităm dacă putem ceea ce nu ne-a plăcut şi visăm cu ochii deschişi, dar şi cu speranţe tonice, de împliniri rotunde, în anul ce vine. Îl vrem mai bun, mai generos. Puţină linişte în ultimele zile. În schimb, năucitoare agitaţie. În marile complexe comerciale, în stradă, în mijloacele de transport în comun, dar şi pe scena politică îndeosebi. Zgomotul de fond al convieţuirii noastre rămâne bombăneala, recriminarea, scandalul. S-ar părea, uneori, că toată lumea urăşte pe toată lumea. Preşedintele ţării Klaus Iohannis, printr-un plus de tact şi inspiraţie, a alungat toate presentimentele, angoasele şi falsele lucidităţi ale câştigătorilor alegerilor parlamentare, desemnându-l pe Sorin Grindeanu, drept viitor prim-ministru al ţării. Care îşi va anunţa, cât de curând, Guvernul. Se pune capăt unui apogeu al nervozităţii ofensive. Şi viaţa publică va trece, în cumpăna dintre ani, într-un plan secund, lăsând locul vieţii de familie, tutelată de legile nescrise ale sărbătorilor de iarnă. Reflectăm la anul care se duce şi sperăm ca anul care vine să aducă fiecăruia dintre noi ceea ce merită. Nu ne putem bucura imediat, fie pentru că ne amintim melancolic de necazuri trecute, fie pentru că ne preocupă dificultăţile viitoare. Nu te poţi bucura de amintiri agreabile, pentru că ele ţin de trecut şi nu te poţi bucura de posibile împliniri viitoare, pentru că te gândeşti la obstacole, uneori greu surmontabile, sau pur şi simplu la timpul care încă te separă de ele. Nu fulguieşte, încă, prin părţile locului, şi absenţa zăpezii nu e un semn de belşug. Un soare temerar, care se încumetă sfidător în timpul zilei, nu deschide decât porţile gerului din timpul nopţii, Viaţa merge înainte. Magia acestei sărbători, aproape inefabilă la români, înseamnă să fim împreună cu cei dragi. Aşa se întâmplă de când ne ştim. Pretenţiile Europei nu ne-au izgonit datinile. Cultura populară încape chiar în nemărginirea seacă a internetului, iar din lumea virtuală coboară colinde şi urări cu florile dalbe. Civilizaţia rurală rezistă asalturilor castrate de emoţie şi poezie. La capătul unor rătăciri, pline de zbucium, ne oprim din goana bezmetică, şi ciocnim o cupă de iubire veşnică: un nou an cu bucurie. Vă urez un An Nou liniştitor, cu speranţe care să se împlinească. Să fiţi sănătoşi şi să îi ţineţi aproape pe cei dragi, capabili să priviţi dincolo de linia orizontului cotidian. Orice sfârşit de an este şi un început. Se încheie nu doar anul 2016, dar şi o guvernare, alta luându-i locul prin promisiuni economice şi sociale, interesant construite şi bine explicate. Tuturor cititorilor noştri, tuturor colaboratorilor, un sincer. La mulţi ani!