Reacţiile presei internaţionale după Franţa – România 2-1

0
567

L’Equipe – „Jenată îndelung de o naţională a României solidă şi disciplinată, Franţa a terminat prin a se impune. Un rezultat care îi lansează perfect pe Les Bleus în misiunea lor de a câştiga trofeul pe teren propriu. Foarte rapid în meci, jucătorii lui Didier Deschamps au avut confirmarea calităţilor defensive ale României, dar şi a capacităţii sale de a specula ocaziile sale rare. Astfel, în primele minute, Stancu a dat frisoane tribunelor. Presingul făcut sus de tricolori şi blocul lor compact i-au făcut pe Les Bleus să lanseze acţiunile de la mare distanţă şi să redubleze pasele”.

Le Monde – „Afacerea se putea termina foarte urât, dar s-a încheiat minunat: echipa Franţei, agăţată mult timp de românii foarte solizi în apărare, s-a impus la mustaţă în meciul de deschidere. Un gol somptuos al lui Payet în minutul 89 a oferit acest succes şi trei puncte preţioase pentru Les Bleus, laborioşi dar ţinuţi în şah de penaltyul lui Stancu după ce Giroud a deschis scorul. Fără a fi lipsiţi de respect faţă de designerii festivităţii de premiere care, aşa cum cere tradiţia, au onorat geniul ţării gazdă – în acest caz grădini franceze, cancan, Tour Eiffel şi David Guetta – , trebuie să recunoaştem că echipa României a fost cea care a oferit primele frisoane de la Euro în minutul 4: corner deviat neintenţionat de Giroud la prima bară (n.red. – de fapt Andone a prelungit intenţionat), reluare a lui Stancu la a doua bară şi Lloris a salvat cu o paradă jumătate reflex, jumătate miracol”

Le Figaro – „Cu stomacul tare, Le Bleus au ieşit din capcana românilor. Brusc, Dimitri Payet se ridică. Stade de France se scoală în picioare ca şi cum ar fi un singur om. Pentru a aplauda un gol senzaţional. O traiectorie rectilinie. Cu câteva minute înainte de final. Un gol sinonim cu victoria pentru echipa Franţei împotriva României. Acasă. Un start perfect. Genul de scenariu care construieşte un moral puternic. În acest context social complicat, cu teama de terorism, banda lui Deschamps a început acest turneu încântător într-o manieră frumoasă. În dureri. În faţa unei echipe dificile, curajoase. După doi ani de amicale, de pregătire haotică şi cu forfaituri nenumărate, cu controverse pe teme rasiste, Franţa a arătat că are un caracter sacru. Dar a fost greu!”

Le Parisien – „Le Bleus au început Euro printr-un succes născut în dureri în faţa României. Această victorie nu poate satisface în totalitate chiar dacă, dintr-un punct de vedere strict contabil, valorează greutatea ei în aur. Pentru a-şi susţine visul de cucerire şi a-şi susţine idea destinului ei, echipa Franţei va avea nevoie de mai mult decât această intrare în scenă, uneori bâlbâită, alteori încântătoare, în faţa unui adversar binecunoscut. Alegerile sale tehnice greşite din prima repriză, lipsa de decizie şi de agresivitate din a doua au fost la un pas de a o duce spre un egal. A fost nevoie de o sclipire a lui Payet pentru a ieşi din perioada rea. În acel moment, fanii români erau pe punctul de a-şi cocoţa cântecele pline de mândrie în cerul senin de la Saint Denis. Le Bleus arătau neajutoraţi, lipsiţi de idei, intrând în careul lui Tătăruşanu din întâmplare”.

The Mirror:  “România a avut început în forţă meciul, Stancu şi Andone fiind agonizant de aproape de a deschide scorul. A fost un prim semnal pentru Franţa, dar nu s-a oprit totul aici. Românii i-au oferit o noapte de teste lui Deschamps. Apărarea lor, remarcată încă din calificări, a fost bine organizată, dar au surprins prin modul în care au reuşit să aducă imediat oameni în atac. Echipa lui Iordănescu nu a venit în Franţa doar pentru a completa numărul de echipe”.