Se spune, şi nu este nici o inexactitate, că premierul Dacian Cioloş are în vedere asumarea răspunderii guvernului, în Parlament, pe un pachet de legi privind reforma administraţiei publice locale. Anterior a avut referiri largi, în câteva rânduri, şi Vasile Dâncu, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, pe aceeaşi chestiune. N-ar fi deloc inoportun un asemenea demers, dimpotrivă ar putea rămâne ca o bilă albă a unei legislaturi, începută en fanfare, cu o solidă majoritate parlamentară, şi încheiată de un guvern tehnocrat. Faptul că Dacian Cioloş încearcă să elimine, pe cât este posibil, o ambiguitate, dacă nu o harababură, ce dăinuie în administraţia publică locală, merită luat în seamă. Luni, premierul a prezentat în Parlament unele detalii ale variantelor de lucru avute în vedere. Una dintre variante presupune numirea pe criterii politice a tuturor directorilor serviciilor deconcentrate – aşa cum s-a practicat şi până acum -, care să-şi încheie mandatul cu guvernul care i-a numit, neavând nevoie să deţină, anterior, calitatea de funcţionar public. Integraţi în categoria funcţionarilor numiţi politic sunt şi prefecţii şi subprefecţii, care “vin cu guvernul şi pleacă cu acesta“, cum s-a exprimat Dacian Cioloş. Un alt scenariu ar fi cel actual, cu ministru şi secretar de stat – desemnaţi politic – şi funcţionari publici “de la prefect în jos“, dar numeroase impedimente generează “forţarea” liniei roşii, în sensul că unele oferte nu îndeplinesc în momentul desemnării lor cerinţele legii funcţionarului public, partidele noastre neavând preocupări asidue în privinţa pregătirii corespunzătoare a celor cu care vor trebui să guverneze. În fine, un scenariu mai puţin provocator ar fi “coborârea” la nivel de numire politică, a directorilor generali, conducătorilor de agenţii, directorilor de deconcentrate. Formularea pare stranie, dar aşa figurează în comunicatele de presă. Intenţia guvernului este să lanseze, în dezbatere publică, această variantă pentru a o putea prezenta, apoi Parlamentului, cu amendamentele de rigoare, reţinute în urma dezbaterilor. Premierul Dacian Cioloş care s-a întâlnit, deunăzi, cu primarii de municipii, aceştia cerând explicit modificarea legislaţiei existente – confuze în formă – în privinţa unor incompatibilităţi ce trebuie eliminate, poate fi bănuit a cunoaşte perfect “sistemul francez” de organizare a administraţiei publice locale, din care s-a inspirat iniţial şi legiuitorul român. După aceea fiecare guvernare s-a simţit datoare să aibă propriile contribuţii, rezultând un melanj, nici autohton, nici de import, între altele surmontându-se însă esenţialul: calitatea profesională şi morală a resursei umane utilizate. Necesară imperios şi acolo unde desemnarea era eminamente politică. De altfel, Vasile Dâncu îşi exprima, într-o intervenţie anterioară, dorinţa existenţei unui Institut Naţional de Administraţie după modelul “ENA” din Franţa, sau din alte ţări ale Uniunii Europene, premergător unei descentralizări reale, avute în vedere. La nivel declarativ, toate guvernele anterioare au enunţat aşa ceva.
