Asociaţia Părinţilor Români Voluntari (APROV) din Craiova – România, Asociaţia Culturală şi Sportivă Franco-Turcă din Evreux – Franţa şi Primăria din Ozburun – Turcia desfăşoară, în perioada 2010-2012, un proiect de parteneriat multilateral Grundtvig – Lifelong Learning Programme, finanţat din fonduri europene, prin intermediul Agenţiei oNaţionale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi al Formării Profesionale. Tema este una pe cât de generoasă, pe atât de interesantă şi motivantă: „Un Jardin pour une Identite Commune en Europe” (JICE) / „O grădină pentru o identitate comună în Europa”.
Derularea proiectului a început în toamna anului trecut, iar în perioada 16-20 aprilie a.c. a avut loc prima întâlnire importantă, la Craiova, la care au participat 20 de persoane (staff şi learners) din celelalte două ţări. Împreună cu membrii APROV şi colaboratorii săi locali, peste 50 de persoane au luat parte la activităţi, la unele dintre ele, precum cele desfăşurate în Parcul „Nicoale Romanescu”, participând chiar peste 100 de persoane.
O nouă reuniune de proiect a fost găzduită, între 25 şi 29 iunie a.c., de Evreux – unul dintre cele mai vechi oraşe franceze, cu un patrimoniu cultural ilustrând peste 4000 de ani de istorie. Aici şi-au dat întâlnire o echipă formată din 18 persoane din România (coordonator: Maria Spătaru), una de 6 persoane din Turcia (coordonator: Emine Okutan) şi o alta de 20 de persoane din Franţa (coordonator: Sehamit Gursoy), cărora li s-a alăturat un invitat special din Italia, Claudia Corselli, „Sicilian Euronetwork To Increase Cooperation and Knowledge”. Programul a cuprins vizitarea grădinii „Francois Mitterand” şi ateliere interactive de pictură în acest cadru, descoperirea patrimoniului cultural al oraşului Evreux, inclusiv a unei ferme amenajate în scop pedagogic, Ferma Navarre, vernisajul expoziţiei de fotografie având ca subiect grădinile publice alese de fiecare partener din propria localitate (în cazul României, Parcul „Nicolae Romanescu”), vizitarea grădinilor din oraşele Vernon şi Rouen şi o seară interculturală. Drumul de întoarcere în ţară a trecut prin Paris, ocazie unică pentru participanţii la proiect să descopere celebrele grădini ale domeniului Versailles, amenajate de arhitectul peisagist Andre le Notre, în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, şi grădinile Tuilleries, din preajma Palatului Luvru.
Următoarea întâlnire din cadrul proiectului se va desfăşura în 2012, în Turcia, la Ozburun, unde participanţii vor amenaja o grădină a „identităţii comune”. Între timp, echipa APROV va stabili, până la începutul lunii septembrie, activităţile pentru anul viitor, prin care să se continue realizarea obiectivelor proiectului şi promovarea acestuia la nivel local, şi nu numai.
„Un Jardin pour une Identite Commune en Europe” are ca finalitate educarea în spiritul respectului faţă de mediul înconjurător, al cunoaşterii istoriei şi tradiţiilor grădinilor, al corectării comportamentelor deviante în raport cu bunul public.
Grundtvig: „Fiecărui individ să i se ofere oportunitatea de a învăţa pentru viaţă”
„Învăţarea pe tot parcursul vieţii” nu este o sintagmă de dată recentă. În urmă cu peste 350 de ani, ilustrul întemeietor al pedagogiei moderne, Comenius, afirma explicit în tratatul de pedagogie universală „Pampedia”: „Aşa cum pentru întregul neam omenesc lumea este o şcoală, de la începutul veacurilor până la sfârşit, tot aşa pentru fiecare om viaţa sa este o şcoală, de la leagăn până la mormânt”. Necesitatea învăţării pe tot parcursul vieţii a fost susţinută şi de scriitorul şi preotul Nicoli Frederic Severin Grundtvig (1783-1872), considerat „tatăl ideologic al învăţământului popular danez”. „Trebuie să se ofere fiecărui individ, indiferent de vârstă sau provenienţă, oportunitatea de a învăţa pentru viaţă”, susţinea Grundtvig. Ilustrul educator propunea ca acest învăţământ să se bazeze pe situaţii reale de viaţă şi nu pe noţiuni abstracte, iar metoda folosită să fie „dialogul, viul grai”.
Guvernul Danemarciei a transpus în practică propunerea sa, înfiinţând colegii rezidenţiale de învăţământ nonformal pentru adulţi. Acestea reprezintă şi acum o constantă importantă a sistemului educaţional nordic. Iată de ce programul educativ Grundtvig are un impact deosebit, propunând aplicarea dimensiunii europene pentru o educaţie de calitate de lungă durată, sprijinind financiar promovarea inovaţiei, accesibilitatea şi calitatea formării adulţilor. Acest program se adresează ofertanţilor de servicii educaţionale, iar beneficiarii sunt adulţii, indiferent de vârstă. Se urmăreşte, astfel, creşterea capacităţii de a juca un rol activ în societate, precum şi dezvoltarea conştiinţei interculturale.
Maria Spătaru: „Fără adulţi educaţi nu avem tineri cu comportamente armonioase”
Adeptă a învăţării pe tot parcursul vieţii este şi prof. Maria Spătaru, preşedinte al Asociaţiei Părinţilor Români Voluntari din Craiova şi coordonator al proiectului „Un Jardin pour une Identite Commune en Europe”. „Acum parcă mai mult decât oricând adultul ar trebui să conştientizeze că, indiferent de gradul său de instruire, rolul său de educat sau educator (cu voie sau fără voie) sunt vitale, atât pentru el, cât şi pentru copiii săi. Părintele nu mai poate şi nu mai trebuie să stea deoparte şi să aştepte ca şcoala să facă totul! În societatea în care trăim acest lucru nu mai este posibil. Fără adulţi educaţi şi responsabili nu putem avea copii şi tineri cu comportamente armonioase şi neviolente”, este de părere prof. Maria Spătaru, din 1977 cadru didactic la Grupul Şcolar Transporturi CF Craiova.
Dacă activităţile de până acum ale APROV s-au desfăşurat îndeosebi pe plan local, anul trecut asociaţia a aplicat pentru un parteneriat educaţional cu adulţi din alte ţări ale Uniunii Europene, în cadrul programului sectorial Grundtvig. «Mi s-a părut interesant să ne aplecăm asupra unei teme precum „O grădină pentru o identitate comună în Europa”, împreună cu parteneri din Franţa şi Turcia, pentru a identifica acele elemente datorită cărora grădina în general, grădina publică în special, este un „câmp” sau o sursă generoasă de educaţie interculturală (şi nu numai), indiferent de vârstă», spune prof. Maria Spătaru.
Accesibilă tuturor oamenilor, ca şi arta, indiferent de… limba pe care o vorbesc
Dar cum anume poate fi percepută grădina explică tot preşedintele APROV: «Nu o grădină sau alta, ci grădina în esenţa ei, în ceea ce face să fie grădină, orice grădină, fie ea o grădină picturală sau peisagistică, grădină occidentală sau orientală, grădină gotică, barocă ori renascentistă, grădină publică sau particulară, o grădină în care plantele cresc libere sau o grădină a cărei imagine a fost modelată cu foarfecele artei grădinăritului…».
«Am vrut doar să sugerăm că idealul care stă la baza modului diferit al oamenilor de „a planta grădini şi de a le împodobi, după cultură şi după gust, este absoluta împăcare între om şi natură, ca fericire străveche, pierdută şi de recuperat” (Rosario Assunto). Orice grădină este o întrupare aproximativă a idealului de a face artă în natură, din natură, cu natura. Altfel spus, când vorbim de grădinărit, recuperăm prin opera noastră o imagine a naturii neatinse, dar totodată despuiată de orice sălbăticie; îmblânzită, dar nu artificializată! Grădina este natura în care omul şi-a întrupat propria libertate. De aceea, grădina reprezintă, pentru oameni, un fel de limbaj primar, accesibil tuturor indiferent de… limba pe care o vorbesc!».
Cu responsabilitate, entuziasm şi spirit de echipă au acceptat toate provocările
Participarea echipei din România a presupus două etape. Prima – pregătirea în vederea participării la întâlnirea de proiect din Franţa – i-a implicat pe toţi membrii echipei, inclusiv pe partenerii locali: Casa de Cultură „Traian Demetrescu”, Centrul Zonal de Educaţia Adulţilor şi Unitatea de Cercetaşi Rabon. «S-a lucrat cu responsabilitate şi entuziasm, iar spiritul de echipă şi comunicarea au fost determinante. Au avut loc întâlniri săptămânale în care se evaluau activităţile desfăşurate în timpul săptămânii şi se stabileau noi sarcini. Aşa au fost, spre exemplu, activităţi de cercetare-documentare referitoare la Parcul „Romanescu” pentru o prezentare Power Point ori realizarea unei expoziţii cu 100 de fotografii inspirate din viaţa acestui parc», a povestit coordonatorul proiectului.
Etapa a doua a presupus participarea efectivă la activităţile cuprinse în programul întâlnirii. «Membrii grupului s-au implicat cu bucurie, cu responsabilitate, cu receptivitate, cu dorinţa de a învăţa, în toate activităţile şi au acceptat toate provocările, mai ales cele legate de comunicare, cu partenerii străini îndeosebi. Adulţii, provenind din medii social-economice şi profesionale diferite, s-au redescoperit. Au redescoperit bucuria de a învăţa lucruri noi, au redescoperit că şi un adult poate învăţa cum să se comporte şi au fost uimiţi, dar şi cinstiţi cu ei înşişi în a recunoaşte că vârsta nu-ţi conferă întotdeauna garanţia că procedezi aşa cum ar trebui. Totul s-a desfăşurat în spiritul programului european de învăţare pe tot parcursul vieţii: întreaga viaţă este o şcoală şi niciodată nu este prea târziu pentru a învăţa!», a conchis prof. Maria Spătaru.
