Parlamentul din Simferopol a proclamat ieri independenţa peninsulei Crimeea faţă de Ucraina şi a cerut realipirea la Rusia, de care fusese despărţită în 1954, prin directiva lui Nikita Hruşciov, liderul ex-URSS, ucrainean de origine, cu ocazia celei de a 300-a aniversări a reunificării celor două ţări, republici pe vremea sa. În secolul al XIX-lea, Crimeea devenise Riviera Rusiei, iar Sevastopolul, renumitul port militar, cunoscut în cel de-al doilea război mondial, a fost declarat „oraş erou” al Uniunii Sovietice, alături de Leningrad, Stalingrad, Moscova sau Odesa. În mai 1944, Stalin a deportat toată comunitatea autohtonă tătară, sub acuzaţia de colaborare cu ocupantul german. Mustafa Djemilev, una din marile figuri ale tătarilor din Crimeea, într-o lungă conversaţie telefonică avută cu Vladimir Putin la 12 martie, susţine că acesta i-ar fi spus că Declaraţia de independenţă a Ucrainei din 1991, printr-un vot al Parlamentului de la Kiev, „n-a fost în conformitate cu procedura sovietică prevăzută pentru părăsirea structurilor URSS”, ceea ce înseamnă că demantelarea URSS a fost ilegală. În materie de infrastructură, Crimeea era răsfăţată de Rusia şi URSS, ceea ce Ucraina n-a mai făcut, explicaţie şi parţială la votul covârşitor de duminică, în cadrul referendumului, calificat de preşedintele ucrainean ad interim, Aleksandr Turcinov, drept „o mare farsă”. Dar noile autorităţi din Crimeea se mişcă repede: ieri au declarat rubla rusă ca monedă oficială, hrivnya – moneda ucraineană – fiind acceptată până la 1 ianuarie 2016. Preşedintele parlamentului de la Simferopol a anunţat totodată dizolvarea unităţilor militare ucrainene din peninsulă. Fiind contrazis de ministrul ucrainean al Apărării, Igor Temiukh, care a spus că trupele ucrainene desfăşurate în Crimeea „rămân acolo”. Bruxellesul pregăteşte „măsuri cât mai puternice posibil” la adresa Rusiei, a menţionat şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, dar europenii nu doresc o escaladare a tensiunilor cu Moscova. Mai de grabă s-au împăcat cu gândul reataşării Crimeei la Rusia şi nu vor ca acelaşi lucru să se întâmple şi cu alte regiuni ale Ucrainei. Astăzi, preşedintele rus Vladimir Putin ar urma să se adreseze Dumei de Stat, potrivit agenţiei Itar-Tass. Multe lucruri sunt deocamdată deosebit de încurcate, ca, de pildă, soarta fabricii de avioane Antonov din Kiev. Cu 14.000 de angajaţi, imensul complex industrial utilizează între 30 şi 60% componente ruseşti. Moscova se arată deja pregătită să primească în componenţa Rusiei peninsula Crimeea. Primul dar: 700 milioane euro. Pentru început şi 5.000 ruble (100 euro) pentru fiecare veteran din cel de-al doilea război mondial. Integrarea în cel mai scurt timp ar costa după analizele specialiştilor circa 20 miliarde euro. Izolată geografic şi fără o frontieră terestră cu Rusia, Crimeea va fi legată printr-un pod peste strâmtoarea Kerci, ale cărui costuri se ridică la 480 milioane euro. Şi deja decretul a fost semnat de premierul Dmitri Medvedev. Rămân în discuţie aprovizionarea cu apă şi energie, resurse asigurate în procent de 82%, respectiv 85% de Ucraina şi se spune că centrala termoelectrică instalată la Soci, pe timpul Jocurilor Olimpice şi Paralimpice, ar urma să fie transferată în Crimeea. Ce paradox! Ucraina n-a recunoscut până acum independenţa provinciei Kosovo, conferind ostilităţii sale calitatea de iniţiativă unilaterală a parlamentului din Crimeea. Adică o certă coerenţă. Primele ţări care au recunoscut independenţa statului Kosovo după 17 februarie 2008 au fost SUA şi Franţa. Spania, Grecia, Slovacia, România şi Cipru n-au făcut-o nici astăzi. Dar, dincolo de întreaga desfăşurare de argumente contra, interesant ne apare sondajul Ifop pentru „Le Figaro”, realizat în perioada 10-13 martie în Franţa şi Germania: francezii 64% şi germanii 57% se opun cu vehemenţă susţinerii financiare a Ucrainei şi, în egală măsură, aderării acestei ţări la Uniunea Europeană. „Cota” Ucrainei este totuşi mai bună decât cea a Turciei, în privinţa aderării la UE. Şi o observaţie de altă natură: din 1999, de când Vladimir Putin se află la conducerea Rusiei, SUA au avut trei preşedinţi, Germania doi cancelari, Franţa trei preşedinţi, Marea Britanie trei premieri şi Ucraina patru preşedinţi. Cu cât „criza ucraineană” se prelungeşte, cu atât consecinţele economice, inclusiv pentru ţările europene, devin mai resimţite. Dar asta este o altă discuţie. Bruxelles a fixat aseară lista cu treisprezece oficiali ruşi şi opt ucrainieni pro-ruşi cărora li s-a ridicat viza de intrare în spaţiul UE după referendumul din Crimeea, precizează ministrul lituanian de externe, Linas Linkevicius, pe contul Twiter. Barack Obama a anunţat că o serie de oficiali ruşi sunt vizaţi de îngheţarea conturilor: Este vorba de vicepremierul Dmitri Rogozin, Valentina Matvienko, preşedintele Consiliului Federaţiei Ruse, trei parlamentari şi doi consilieri ai lui Vladimir Putin, printre care şi Vladislav Surkov. Statele Unite şi ţările europene condamnă referendumul, considerându-l ilegal, contrar constituţiei ucrainiene şi legilor internaţionale.