Patronii instituţiilor europene, Jose Manuel Barroso şi Herman Van Rompuy, se aşteptau la o confruntare dură cu Vladimir Putin, marţi, la Bruxelles, ori duelul s-a derulat cu menajamente. Tonul lui Vladimir Putin în conferinţa de presă a fost calm, suav în permanenţă, „acelaşi pe care l-a avut şi în timpul reuniunii cu uşile închise”, cum a confirmat pentru LePoint.fr preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy. Dacă anterior liderul rus avansase argumente politice, acuzând Europa de „ingerinţe” în problema Ucrainei, de această dată şi-a transferat partitura pe eşichierul economic. „Rusia respectă drepturile suverane ale partenerilor săi din blocul ex-sovietic. Dacă ucrainenii au nevoie de intermediari, ei trebuie să spună. Dar mai mulţi intermediari înseamnă mai multe probleme” a spus Putin, înainte de a afirma preocupările sale. Ucraina are deja rău la plata facturii la gaze. Şi chiar dacă în faţa presei Vladimir Putin a nuanţat, în timpul reuniunii argumentele sale au fost aşezate convingător, s-a confesat acelaşi Van Rompuy. Care a mai adăugat că obiectivul principal al UE este evitarea escaladării violenţelor şi instaurarea cât mai rapidă a stabilităţii politice în Ucraina, respectându-se vocea poporului şi regulile democratice. În privinţa eventualelor alegeri anticipate, există instituţii democratice care să se pronunţe şi nu ne „interferăm în aceste decizii”. Replica lui Vladimir Putin nu s-a lăsat mult aşteptată. „Eu nu-mi pot imagina cum ar fi reacţionat europenii dacă ministrul rus de Externe s-ar fi deplasat în Grecia pe timpul crizei financiare, pentru a spune guvernului de la Atena ce trebuie făcut”. Schimbarea de ton a Kremlinului poate părea spectaculoasă, mai ales că preşedintele rus a anunţat menţinerea creditului de 15 miliarde dolari şi scăderea preţului la gaze – concesii făcute regimului Ianukovici – în orice circumstanţe. Pentru că acestea vizează „ajutorul dat poporului ucrainean şi nu guvernului său, oricare ar fi acesta”, a spus Vladimir Putin. Imediat, preşedintele Consiliului European a spus că sunt gata să semneze, cât mai curând, „acordul de asociere cu Ucraina”, respins în noiembrie anul trecut, cu aroganţă, de Viktor Ianukovici. Şi astfel, Europa poate crede că finalmente va întoarce situaţia în avantajul său, după două luni de umilinţă, impusă lui Ianukovici. La Kiev, liderii opoziţiei s-au aşezat la masa negocierilor, după abandonarea temporară a străzii, în care extremiştii şi naţionaliştii s-au confruntat. Liderii UE par să fie câştigători ai pariurilor, resuscitând o alternativă politică credibilă la putere. De marţi seară, Catherine Ashton, şeful diplomaţiei UE, s-a deplasat încă o dată la Kiev. Pentru diverşi analişti, cazul ucrainean se rezumă în realitate la o competiţie geopolitică între cele două blocuri. Cum preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a confirmat că nu are obiecţii de principiu la „parteneriatul oriental”, că UE doreşte să includă Ucraina, dar „vrea să cunoască şi rezultatele eventuale pentru economia rusă”, discuţia s-a arătat calmă, nu lipsită însă de meandre. În floretă, ca şi în şah, ruşii sunt bine antrenaţi intelectual pentru a nu face greşelile pe care contează adversarul. Situaţia nu trebuie idealizată. Dar când preşedintele rus nu clipeşte la afirmaţiile lui Van Rompuy vizând „respectarea voinţei poporului şi grupurilor democratice” şi completează „Rusia nu va spune Ucrainei ce să facă”, contând pe faptul că şi omologii occidentali vor proceda la fel, afirmaţia trebuie analizată cu maximă atenţie. Fiindcă iată ce a mai urmat: „Şi dacă recomandăm preşedintelui Ianukovici să nu uzeze de forţă, trebuie să ţinem cont de «preoţii din vest ai ţării», care controlează turmele lor în luptele din Kiev, deoarece nu vor o ţară condusă de negri, evrei şi ruşi”, o formă de naţionalism inacceptabil într-o lume civilizată.
