Mâine anul se-nnoieşte!

0
249

Ultima zi din calendarul anului 2019 se pregăteşte, în logica firească a lucrurilor, să predea ştafeta, cum se spune, anului 2020, care bate deja la uşă, şi în unele părţi ale lumii este aproape venit. 2019 devine de acum o amintire, poate duioasă pentru unii, tristă de-a dreptul pentru alţii, din vari motive. A fost un an tumultos cu destule evenimente de tot felul, despre care fiecare dintre noi are propriile păreri, în funcţie de obstacolele pe care le-a surmontat, sau împlinirile avute. Unele mai firave, altele robuste. Nici un bilanţ general, oricât ar fi de bine croit, nu are valoare concretă, decât dacă în el ne regăsim cu toţii şi fiecare în parte. Şi poate nici atunci, fiindcă de solidaritatea noastră, poate trainică în anumite momente ale istoriei învolburate, se poate vorbi, dar cu zgârcenie. Şi ne-am plâns dintotdeauna de dezbinarea neamului şi de nesolidarizarea în jurul unei idei, -un proiect de ţară-, fie ea şi înălţătoare. Rămânem aşa cum a demonstrat şi anul ce se duce, o ţară cu o identitate confuză şi difuză, cu conflicte copios alimentate, unele de sorginte politică, altele între generaţii care se vânează reciproc imputându-şi una alteia vinovăţii reale sau imaginare. Mai nou exportăm conflictele interne, ducându-le la Bruxelles şi Strasbourg. La o privire generală, anul 2019 a fost unul dominat excesiv de „scena politică”, încât parcă nimic altceva n-a mai contat. Gâlceava a început la 1 ianuarie 2019 şi nu s-a terminat la 31 decembrie a aceluiaşi an. Două rânduri de alegeri –europarlamentare şi prezidenţiale-, n-au avut altă menire decât aceea a acutizării unor vrăşmăşii cu efecte dureroase. A fost doborât prin manevre greu de descris un guvern legitim, rezultat din alegerile parlamentare din 2016, pentru a se instala, prin manevre oculte, un alt guvern minoritar, susţinut de parlamentari cameleoni, ceea ce nu se întâmplă nicăieri în lumea civilizată. Dar democraţia noastră rămâne una originală. Şi, vorba istoricului Lucian Boia, „cine mai joacă cinstit în ţara asta?”. Şi vin alte alegeri –locale şi parlamentare- cu mizele lor, încât viaţa noastră rămâne, volens-nolens, branşată la ceea ce se va derula pe scena politică, unde duşmăniile se exprimă, ca să spunem aşa, fără prea multă ipocrizie. Nu se umblă cu menajamente, cu eufemisme, cu ironii fine, ci se practică muşcătura lacomă, ironia groasă şi epitetul barbar. Deşi parcă, nu mai reverberează sloganul atât de îndrăgit unora „DNA, DNA, să vină să vă ia!”. Sau e doar o impresie. Cum 2019 a lăsat pe câmpul de luptă nu puţini răniţi politic, să ne aşteptăm în 2020 la tot ceea ce este posibil: asaltul învinşilor. În plan economic, care ar trebui să ne intereseze prioritar, lucrurile au stat cam aşa: fosta guvernare (PSD-ALDE) privea partea plină a paharului, în timp ce noua guvernare (PNL) vede numai partea goală. Şi degeaba detestăm demagogia din speţa Coriolan Drăgănescu, patriotismul de paradă, evlavia de partid şi de stat, dacă votăm aşa cum s-a văzut şi acceptăm reformatori incolori sau de mucava. Stilistic şi psihologic nu e nici o diferenţă între înălbirea leşinată a cuiva şi înnegrirea lui furibundă, fiindcă ambele falsifică realitatea, şi, prin iradiere, strică sufletul. Prin părţile locului, 2019 n-a fost deloc un an rău, şi nu puţine proiecte de anvergură au fost puse în operă. Despre ele s-a mai vorbit, şi vom mai avea răgazul să vorbim. Doljenii au avut şi destule zile senine, cu împliniri autentice, -cea mai mare producţie de cereale din toate timpurile- şi cu siguranţă vor mai avea şi în anul care vine. Să nu omitem, medaliaţii olimpici, din învăţământul preuniversitar de stat, adevărata mare bogăţie a Doljului. Să nu omitem extensia în lume a produselor firmei „Casa Noastră”, un vector autentic al economiei doljene. Şi aşa mai departe. Mâine anul se-nnoieşte! Firi îngăduitoare şi robuste psihic, nimic nu ne împiedică să fim animaţi în pragul noului an de speranţă, dragoste şi înţelegere. Tuturor doljenilor dragi un sincer şi vibrant „La Mulţi Ani!”.