Un atentat –premeditat– la securitatea alimentară!

0
619

Contextul în care s-au întâmplat cele pe care le voi relata, este cel cunoscut. Chiar recent, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu, revenit de la reuniunea de lucru a Consiliului „Agricultură şi Pescuit”, de la Bruxelles, solicita imperativ fermierilor, deţinătorilor de terenuri agricole, ca „în această primăvară fiecare suprafaţă, mai exact fiecare metru pătrat de teren agricol să fie cultivat”. Era un semnal clar, convingător şi în egală măsură îngrijorător că securitatea alimentară a Europei rămâne dependentă de potenţarea activităţii agricole la nivelul fiecărui stat membru. Era, în acelaşi timp, într-o ţiplă mai îngrijită, o avertizare neliniştitoare. Suveranitatea alimentară europeană, subiect extrem de sensibil, după episodul cu Covid-19, este ameninţată acum, de războiul din Ucraina. Nu mai continuăm cu explicaţii, mai mult sau mai puţin incitante. Altceva, năucitor, vrem să dezvăluim. În momentele de nelinişte, precum cele pe care le traversăm, primarul comunei Calopăr, Daniel Bobin, fără a presimţi arsurile ce vor veni, a dat curs nu unei năzdrăvănii, ca atâtea altele pe care le comite, prin depozitul de materiale de construcţii, trecut pe numele soţiei, ci unei rătăciri, de-a dreptul iresponsabile. Cam dur termenul, dar justificat. Trăsnind a veleitarism fasolit a dispus trimiterea buldo-excavatorului primăriei pentru a tăia un drum de hotar printr-o parcelă de circa 700 de hectare cultivată cu floarea-soarelui, aparţinând Cerealcom Segarcea, la „solicitarea” unor localnici din Sălcuţa, deşi din sursele la îndemână, unii dintre cei prezenţi în câmp, aduşi pentru gâlceavă, erau consilieri locali din Radovan, argumentând cu necesitatea reînfiinţării unui fost drum de tarla, botezat „drumul hoţilor de lemne”, menit să scurteze calea de la pădurea Radovan, aflată la cheremul lor de ani buni. „Luăm şi noi câte o căruţă de uscături”, se plângea unul dintre cei implicaţi. După alte surse, năstruşnicia în discuţie este o idee a unui fermier din zonă, Constantin Păstae, care dorea şi el o facilitate, adică  un alt drum, ca o răzbunare pentru un trecut încă neuitat.

Poate n-aţi înţeles

Povestea are următorul conţinut: o suprafaţă de teren agricol măsurând circa 700 de hectare, numită „trupul Panaghia”, însămânţată deja cu floarea-soarelui în această primăvară, este flancată de drumuri îngrijite, consolidate, lărgite (circa 12 metri), prevăzute cu şanţuri de evacuare a excesului de umiditate, pentru a permite deplasarea utilajelor moderne, şi perdele de protecţie, din speciile salcâm, frasin, tei, stejar (circa 300.000 de puieţi plantaţi), înfiinţate chiar de dată recentă, care însumate ating 60 de hectare. De altfel, Mihai Anghel, patronul Cerealcom, a înfiinţat perdele de protecţie, am mai menţionat asta, pe nu mai puţin de 500 kilometri lungime, din fonduri proprii. Drumurile existente de acces permit atât deplasarea utilajelor agricole, cu ecartament mare, cât şi şi a celor care se deplasează spre pădurea Radovan. Inconvenientul reclamat de recalcitranţi este acela că pădurarii pun „scoabe”, pe drumurile pe care le menţionam, pentru a-i mai tempera la sustragerea de material lemnos. Şi atunci, cu acceptul primarului de Calopăr, susţinut de viceprimarul Pavel Marius, şi prin susţinerea nemijlocită a acestora, s-a tăiat, cum spuneam, un drum prin cultura de floare-soarelui recent înfiinţată, într-un teren agricol, administrat de firma Cerealcom Segarcea, care contează în orice discuţie despre ceea ce numim securitate alimentară. Circa 20 de hectare de cultură de floarea-soarelui au fost distruse. Cheltuielile de înfiinţare, a culturii menţionate, pe suprafaţa pomenită se ridică undeva la un miliard de lei. Ce să mai zici? Rămâi năuc. Decizia primarului comunei Calopăr, validată prin trimiterea buldo-excavatorului, în câmp, este una lipsită de orice logică: nu poţi distruge o cultură agricolă, înfiinţată cu cheltuieli ameţitoare, în vremurile actuale (50 de milioane / hectar) dintr-un moft, dintr-o ambiţie, dintr-o judecată pripită şi aiuritoare. La faţa locului au venit atât Bobin Daniel, cât şi mâna sa dreaptă, viceprimarul Marius Pavel, despre care se spune că are o unică întrebuinţare, aceea de a-i lua la poceală pe angajaţii primăriei, care ies din vorba primarului. O lume… simpatică.

Plângere la Poliţia Calopăr, împotriva… Cerealcom

Tupeul primarului de Calopăr merită un monument să se uite lumea la el şi să-şi scuipe în sân. A depus o plângere la Poliţia Calopăr, pentru a-şi justifica… neghiobia. Scrupurile de raţionalitate nu-l dau afară din casă. Dar asta e o altă discuţie. Cerealcom Segarcea este însă unul din principalii, dacă nu principalul plătitor de impozite la Primăria Calopăr. Asta se uită, şi nu e un detaliu de trecut cu vederea. La faţa locului, în câmp, unde ne-am deplasat ieri, cinci inşi, nu fioroşi, veniţi cu autoturismul DJ 11 BBI, aveau asupra lor o rangă metalică pentru orice… eventualitate. Poliţiştii din Calopăr, oricum, nu s-au deplasat în câmp pentru a se dumiri despre ce este vorba, din dorinţa, probabil, de a nu se pune rău cu noul vătaf a comunei.

Un paradis al gunoaielor

Satul Sălcuţa, aparţinător comunei Calopăr, fără nici o exagerare parte uitat nu în secolul trecut, ci în cel precedent lui. Relaţia localnicilor cu Primăria Calopăr, devine „vie” în campania electorală şi când se mai stinge din viaţă câte un vârstnic sau se mai naşte câte un copil. Regulile sociale sunt cele de altă dată. Mormanele de gunoaie, prea frecvente la marginea satului, sunt edificatoare, pentru o înţelegere a lucrurilor. Oricum, capabile să întoarcă pe dos orice compătimire de circumstanţă. Un spaţiu golit de înţelesuri raţionale. Aşa ceva, mai rar pe tot întinsul Doljului.

Braconajul a distrus orice specie de vânat

Pe o câmpie întinsă, cât vezi cu ochii, n-am zărit, timp de câteva ceasuri, nici din întâmplare vreo specie de vânat. Nici pomeneală de vreo căprioară, de vreun iepure speriat, dar nici măcar de fazan, care încă mai poate fi zărit în alte areale. Motivul? Braconajul îndârjit, sălbatic de-a dreptul, practicat într-o netulburară preocupare de oamenii locului, a decimat toate speciile de vânat. Câteve târle de oi, stabilite undeva în Valea Rea, au şi ele legile lor proprii. Credeam, cu o naivitate obosită, că am văzut multe minuni ca jurnalist care a bătut şi răzbătut toate drumurile Doljului. Ce am văzut ieri pe raza comunei Calopăr (în afara satului de centru mai are satele Belcinu, Bâzdâna, Panaghia şi Sălcuţa), este tulburător. Fără intenţia de a comite vreo ireverenţă, cred că actuala conducere a primăriei din Calopăr, nu e de la noi, de la ţară, ci din topor, dusă de acasă cu sorcova. Va avea, bănuim, unele probleme, în justiţie. Fiindcă aşa ceva, dincolo de animozităţi, rea credinţă, tembelism, nu se face. Am căutat, în vreo 10 rânduri, în cursul zilei de ieri, să-l apelăm pe primarul Daniel Bobin, şi semnalul a fost acelaşi, cel specific unui telefon închis. Mihai Anghel, consternat la tot ceea ce s-a întâmplat, şi-a menţinut calmul, cum nu credeam că e posibil. Parchetul Segarcea are motive temeinice sa se autosesiseze.