Piese unicat, din patrimoniul naţional, expuse la Salonul Naţional de Restaurare de la Craiova

0
372

De la anul, Muzeul Olteniei va acorda premii în cadrul Galei restaurării româneşti

Timp de mai bine de două luni au la dispoziţie craiovenii, şi nu numai, să viziteze Salonul Naţional de Restaurare – manifestare de amploare organizată de Muzeul Olteniei din Craiova şi realizată cu aportul a 19 instituţii, îndeosebi muzee şi universităţi, din întreaga ţară.

Obiecte – unele unicat, altele rare, de o valoare inestimabilă – din ceramică, sticlă, metale, os, lemn, dar şi picturi, cărţi vechi şi diverse documente, ajunse pe mâna unor profesionişti şi, graţie lor, redate în bună stare patrimoniului cultural şi circuitului expoziţional, pot fi admirate în Sala „Ştefan Ciuceanu” din clădirea nouă a muzeului. Salonul s-a deschis săptămâna trecută şi a urmat ediţiei a II-a a Conferinţei Internaţionale Materie şi materiale în/pentru restaurarea şi conservarea patrimoniului –  MATCONS 2011, la care au participat 150 de specialişti din 17 ţări.

Ambele evenimente au fost organizate de Muzeul Olteniei, cu sprijinul Consiliului Judeţean Dolj, în colaborare cu Comitetul Naţional Român ICOM şi Universitatea din Craiova, ai căror reprezentanţi promit că, de la anul, aici se va desfăşura Gala restaurării româneşti, Salonul urmând să fie dotat cu premii de o valoare deloc de neglijat.

Probă de meşteşug pentru specialişti din 19 muzee şi instituţii de învăţământ

«Ne-am dorit ca această ediţie a Salonului Naţional de Restaurare să fie una cât se poate de frumoasă. Am apelat, ca de obicei, la colegi şi la prieteni din întreaga ţară, îndemnându-i să vină cu lucrări. Este un efort colectiv, aşadar, iar cei care vernisează sunteţi dvs., noi nu suntem decât gazde pentru această expoziţie, pentru munca dvs.», le-a spus managerul Muzeului Olteniei, prof. dr. Mihai Fifor, participanţilor la Salonul Naţional de Restaurare. «Este obligaţia noastră ca muzeu regional să continuăm, an de an, să tragem un semnal de alarmă, atât cât putem, asupra modului în care este tratat patrimoniul naţional în acest moment, asupra nevoilor pe care muzeele din România le au. Nu pot decât să vă fiu recunoscător că, iată, sunteţi în număr atât de mare», a adăugat acesta.

Şi, într-adevăr, nu sunt puţini profesioniştii care contribuie la realizarea Salonului, „oameni care ştiu foarte bine ce înseamnă truda zilnică asupra unui centimetru pătrat de pânză, de lemn, de metal sau de hârtie”, după cum se exprima dr. Virgil Ştefan Niţulescu, preşedintele Comitetului Naţional Român ICOM. Este vorba despre reprezentanţii a 19 instituţii şi trei persoane independente: Administraţia Patriarhală – Sector Patrimoniu Cultural – Comisia de Pictură Bisericească; Complexul Muzeal Arad; Muzeul de Etnografie şi Muzeul Judeţean de Istorie din Braşov; Biblioteca Naţională a României şi Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti; Muzeul Judeţean Buzău; Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa; Muzeul de Artă şi Muzeul Olteniei Craiova; Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva; Muzeul Regiunii Porţilor de Fier din Dr. Tr. Severin; Complexul Naţional Muzeal „Moldova” din Iaşi; Complexul Naţional Muzeal „Astra”, Muzeul Naţional Brukenthal şi  Facultatea de Istorie şi Patrimoniu „Nicolae Lupu” din Sibiu; Muzeul Bucovinei din Suceava; Mănăstirea Bistriţa din Vâlcea; Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău; Constantin Ştefan Ionescu (Sibiu), Ioan-Constantin Frăţean şi Victoria Ţăroi (Braşov).

De la fibule şi amulete la puşti de vânătoare, vechi obiecte bisericeşti, ii şi lăzi de zestre

Salonul Naţional de Restaurare reuneşte aproape 100 de obiecte – unele unicat, de o vechime apreciabilă, altele rare, cu o valoare inestimabilă, din ceramică, sticlă, metale, os, lemn, dar şi picturi, cărţi bisericeşti şi diverse documente. Aşa sunt, spre exemplu, diverse vase din ceramică – căniţe din Neoloitic, o urnă din Epoca Bronzului, amfore din Epoca romano-bizantină, un vas liturgic din sec. XVI ori o cană de vin de la 1865.

Cât priveşte obiectele din metal reţin atenţia fibule din Epoca romană, o statuetă pasăre, alta a lui Marte şi amulete din sec. II-III, puşti de vânătoare cu rotiţă datate sec. XVI şi deţinute de Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu, ca şi un coif germanic din sec. XVII, aflat în patrimoniul Muzeului Olteniei. Spectaculoase, după ce au trecut prin mâine pricepute ale restauratorilor, sunt şi câteva piese bisericeşti: o cădelniţă de la 1668-1669, de la Mănăstirea Arnota din Vâlcea, ferecături de icoană şi de evangheliar – cea dintâi din alamă aurită, cea de-a doua din argint, cu pietre preţioase, ambele realizate în anii 2000.

În expoziţie se regăsesc vechi şi valoroase tipărituri, ca Sicriul de Aur – carte de propovedanie la morţi, de la 1683, deţinută de Biblioteca Naţională a României, Carte Domnească din 1856, emisă de Constantin Şerban, domn al Ţării Româneşti, aflată în colecţiile Muzeului Olteniei, o Psaltire din 1817 de la Muzeul Naţional al Literaturii Române, alte câteva cărţi religioase şi documente.

Mai puteţi admira textile (ii, ştergare, ilice, pieptare ori pălării din secolele XIX-XX), care au necesitat, după caz, ţesere, coasere, croşetare, brodare ori vopsire. Cu meşteşug au fost refăcute şi câteva lăzi de zestre de mari dimensiuni, din secolele XIX-XX, deţinute, în prezent, de Complexul Naţional Muzeal „Astra” din Sibiu, dar şi numeroase icoane. Una dintre cele mai vechi – „Iisus Hristos Pantocrator pe jilţul măririi” – este datată 1794 şi face parte dintr-o colecţie particulară.

„Fără aceşti oameni nu ar mai exista muzee, iar fără muzee nu ar mai exista cultură…”

Aprecierile pentru efortul tuturor celor care au reuşit să salveze aceste bunuri culturale nu au fost puţine. „Ceea ce mi s-a părut întotdeauna fascinant în munca restauratorilor şi a conservatorilor este tocmai conştiinţa faptului că efortul lor nu va putea salva un obiect pentru următoarele câteva zeci sau sute de mii te ani; dar asta nu îi împiedică să îşi înzecească eforturile şi, adeseori, să îşi macine sănătatea pentru a prelungi viaţa unei opere, de parcă ar fi o expresie a însăşi voinţei divine”, nota dr. Virgil Ştefan Niţulescu. «Fără aceşti oameni nu ar mai exista muzee, iar fără muzee nu ar mai exista cultură, iar fără cultură nu ar mai exista identitate naţională», continua acesta.

Aceeaşi idee era subliniată şi de managerul Muzeului Olteniei, prof. dr. Mihai Fifor: «Am fost întrebat de ce ne străduim atât de mult să organizăm acest Salon la Craiova… Pentru că, dacă n-ar exista munca restauratorului şi a muzeografului, a cercetătorului, am avea, de fapt, nişte clădiri goale şi nu muzee. Anul viitor, în mai, o să inaugurăm clădirea cea veche a Secţiei de Istorie-Arheologie. Dar atunci ea va fi o asemenea clădire goală, fără nici un fel de patrimoniu. Atunci se va vedea ce înseamnă diferenţa între muzeu şi o simplă investiţie».

Provocarea ediţiei viitoare: Oscarul restaurării româneşti se va acorda la Craiova

Aprecieri au existat însă şi pentru organizatorii Conferinţei Internaţionale MATCONS 2011 şi ai Salonului Naţional de Restaurare, în special pentru echipa Laboratorului de restaurare din cadrul Muzeului Olteniei, condusă de Ţuţu Bărbulescu. „Craiova face încă o dată demonstraţia unui profesionalism pe care l-am vrea înmulţit în România”, a subliniat, la vernisajul Salonului, Ioan Opriş – specialist cu o activitate de 40 de ani în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional, doctor în istorie, profesor universitar la Universitatea „Valahia” din Târgovişte şi cercetător ştiinţific principal gr. I la Muzeul Naţional de Istorie a României.

Cu acelaşi prilej, conducerea Muzeului Olteniei a anunţat că, de la anul, se doreşte instituirea unei competiţii dotate cu premii în cadrul Salonului. «Începând cu ediţia viitoare a Salonului Naţional de Restaurare vom institui la Craiova ceea ce am putea numi Oscarul restaurării româneşti. Ni se pare firesc ca atunci când există atâta trudă să generăm şi o competiţie. Ediţia viitoare probabil că aşa se va şi numi: Gala restaurării româneşti, la Craiova. Sunt absolut convins că veţi accepta provocarea noastră şi veţi fi în continuare alături de noi în număr cât mai mare», s-a adresat participanţilor prof. dr. Mihai Fifor.