Povestea MRU cu susţinerea acestuia-declarată – de către premierul interimar Gabriel Oprea & UNPR la funcţia de director al SIE, în Parlament, nu face decât să agite ambele tabere. Întreg contextul a generat aşa ceva. Supralicitarea lui MRU este, în primul rând, nefastă pentru sine, întrucât dacă va fi votat, adică „va trece”, se vor ţine minte împrejurările, iar dacă „nu va trece” e greu de crezut că va mai putea emite alte pretenţii pe termen scurt. La Comisia SIE, social-democraţii au absentat boicotând şedinţa şi se anunţă că acelaşi lucru îl vor face şi în această după-amiază pentrua nu exista cvorum, în camerele reunite, PNL, UNPR şi UDMR având nevoie de minimum 278 de parlamentari. Interesant rămâne jocul lui Gabriel Oprea, premierul interimar, aliatul PSD la guvernare, dar transferat în interes naţional în tabăra PNL pentru meciul anunţat. Şpagatul este destul de dureros, dar l-au mai exersat şi alţii. Ca să-l cităm pe Liviu Dragnea, cu ceva glas în ultima vreme, se guvernează împreună, dar se votează diferit, ceea ce e o ipocrizie. Într-o politică normală, UNPR, prin ceea ce face, s-ar vedea marginalizată. Dar miza nu este cum s-ar putea crede votarea sau nevotarea în Parlament a lui Mihai Răzvan Ungureanu la funcţia de director SIE, pe care a mai deţinut-o sub mandatul lui Traian Băsesecu. Se discută chiar prea mult de acest lucru, neţinându-se seama de eventuale consecinţe păguboase în plan extern . Miza este o nouă confruntare deschisă a celor două tabere politice, după deznodământul recentei moţiuni de cenzură. Perdant poate fi doar MRU, cu destule calităţi intelectuale, reamintindu-i-se că a fost reciclat după ce s-a făcut remarcat printr-o susţinere frenetică, pe scene publice, a lui Traian Băsescu, ceea ce mai degrabă i-a boţit imaginea. Şi ne aflăm în epoca post-Băsescu. Într-o altă ordine de idei, liberalii care au votat moţiunea de cenzură din 27 aprilie 2012, concretizată prin prăbuşirea guvernului MRU, sunt puşi într-o situaţie ingrată care atestă cât de goală de orice conţinut este frazeologia electorală. Să revenim la şpagatul lui Gabriel Oprea, un Jean-Claude Vandamme al scenei politice. Ziua de astăzi poate fi una norocoasă pentru MRU, dar nefastă pentru Gabriel Oprea, deşi poate şi-a făcut bine calculele devenind „ungurean” doar pentru un meci demonstrativ, deşi se poate şi reversul. Oricum, social-democraţii au atacat, în ultimele zile, la nivel discursiv cu Rovana Plumb, Marian Oprişan şi Liviu Dragnea, ceea ce a arătat că PSD-ul are laringită, vorbeşte cu palma la gură, nedorindu-şi altceva decât să sufere până la ridicol. La Istanbul, pe patul spitalului, Victor Ponta aşteaptă mesajele celor care au mai rămas lângă el. Sunt puţini, chiar dacă o fac din loialitate, şi lipsiţi de anvergura necesară.
