Oricine a avut drum prin Slatina s-a oprit, măcar o dată, la cofetăria „Albanezului”, la o bragă rece, o citronadă sau o înghețată. Mulți poposesc aici și pentru baclavale, halviță și rahat turcesc cu felurite arome, căci locul e vestit nu numai în zonă, ci și în țară, pentru dulciuri! „Albanezul” le știe bine secretul… deși fățiș nu recunoaște că ar exista vreunul. „Rețete sunt peste tot. Doar că noi punem suflet, le facem cu pasiune! Nu e nici un secret!”, susține cu tărie.
Are 80 de ani, ceea ce nu-l împiedică să stea în spatele tejghelei și să servească zilnic clienții. Iar cei mai mulți așa îl știu de-o viață: „Albanezul”. De fapt, îl cheamă Hashim Memish și, da, e albanez, familia fiindu-i stabilită în Slatina de vreo 300 de ani. Așa, în trecere pe la vestita cofetărie, l-a cunoscut, mai demult, și artistul fotograf craiovean Mircea Anghel. Din vorbă-n vorbă, a aflat că împărtășesc aceeași pasiune, ba chiar că este unul dintre cei mai vechi fotografi români.
Invitației de a expune la Craiova Hashim Memish i-a răspuns cu o selecție de 31 de lucrări, îndeosebi portrete și peisaje – genurile sale preferate –, prezentate, zilele acestea, pe simezele Cercului Militar. Expoziția sa se înscrie în seria de manifestări aniversare dedicate împlinirii a 50 de ani de existență a Fotoclubului „Mihai Dan-Călinescu”, prilej cu care lui Hashim Memish i-au fost înmânate diploma și legitimația de membru de onoare. Nu mică a fost însă surpriza celor care îl cunoșteau ca foarte bun cofetar să-l descopere acum pe… „Albanezul” fotograf!
„Fac fotografie din 1954”, își începe povestea Hashim Memish și nu mai dă drumul la microfon până ce nu termină tot ce are de spus despre pasiunea sa de-o viață. Și-a păstrat o vitalitate extraordinară și nici lipsit de umor nu e, ceea ce face să fie ascultat cu și mai mare plăcere de participanții la expoziția sa personală de la Craiova. „Am fost trei frați și patru surori. Prin ’38-’39, părinții noștri cumpăraseră două aparate de fotografiat, unul Alpha Box și altul Zeiss Ikon. Peste ani, noi, copiii, am dat de ele. Erau o atracție… magnetică! Ne-am rugat de niște fotografi care veneau în parc și făceau poze la minut și abia-abia ne-au dat o jumătate de film. Mai târziu, mi-am luat un Leica original, iar prin anii ’60 am fost printre puținii din România care a trecut la fotografia color”, povestește Hashim Memish.
Pentru că, inițial, a fost refuzat de Asociația Artiștilor Fotografi din România, pentru că nu îndeplinea condițiile pentru a fi membru, adică… nu avea „origine sănătoasă”, a decis să-și facă un portofoliu și să participe pe cont propriu la expoziții. Și-a trimis lucrările la saloane din România, dar și în străinătate și nu puține i-au fost acceptate. «La Timișoara, cineva m-a întrebat: „Dar cum vă cheamă, Nemeș?”. „Nu, mă cheamă Memish!”. „Sunteți ungur?”. „Nu, sunt albanez! Dar ce legătură are asta cu arta?”. „Sunteți străin. Vă dăm premiul al II-lea!”», își amintește, râzând. „ Am un teanc de diplome, le păstrez și acum”, mai spune, drept dovadă că arta i-a fost apreciată.
Multe dintre fotografii Hashim Memish le-a expus în cofetăria sa, spre încântarea cumpărătorilor, care își recunoșteau în imagini rude, vecini ori prieteni. Pentru că, da, cel mai mult iubește portretul. O confirmă și expoziția de la Cercul Militar Craiova, unde a adus peisaje din diverse anotimpuri și zone geografice, dar îndeosebi chipuri de copii ori ale membrilor comunității. „În fotografii sunt nepoți, strănepoți și oameni din jur. Oriunde am avut prilejul, i-am fotografiat. Este genul care m-a atras cel mai mult. Și prefer și peisajul, mai rar eseurile. Fotografia e un martor al timpului său. Viața trebuie imortalizată, să vedem evoluția”, mărturisește, adăugând imediat că aparatul foto îi e nelipsit. Lui Hashim Memish îi place că tehnica a evoluat, însă păstrează nostalgia peliculei: „Fotografia digitală are farmecul ei. Dar fotografia pe film are un alt farmec… Spre bucuria mea, am găsit la București un magazin care aduce filme alb-negru Ilford. Și găsesc acolo și hârtie. Că noi n-am fost în stare să ținem o fabrică, pe care o aveam la Târgu Mureș!”.
Are 80 de ani, cum spuneam, împliniți chiar pe 13 mai a.c., iar dintre toți frații și surorile i-a mai rămas doar Hamdie, care l-a și însoțit, de altfel, la vernisajul expoziției de la Craiova. Lasă în urmă nu doar secretul brăgii și dulciurilor, ci și pe cel al unor fotografii reușite. N-a avut copii, dar se bucură de 11 nepoți și 13 strănepoți și „ucenic” pare să-i devină chiar unul dintre ei: „Am un strănepot, Enver, care a dat și el de fotografie”. Și arată spre o imagine din expoziție: „Băiețașul ăsta! Are 7 ani. Mă gândesc să îl învăț, pentru că văd că e atras…”.
***
Hashim Memish și-a primit în aplauze diploma și legitimația de membru de onoare al Fotoclubului „Mihai Dan-Călinescu”, înmânate de președintele de onoare, col. (r.) Mircea Anghel, și de președintele Adrian Trică. Odată cu ele, invitația de a reveni la Craiova pentru a-și prezenta și alte lucrări, care l-a încântat nespus. Dar și mărturisirea surprizei pe care o face publicului. „Memish este, pentru mine, o familie-simbol din Slatina. De câte ori merg acolo, mă opresc la el și discutăm tot felul de lucruri. De aceea surpriza mea, astăzi, venind aici să văd expoziția… Îmi dau seama că am vorbit de foarte multe ori, mai ales despre istorie și politică, dar niciodată despre fotografie. Aflu că este un mare artist fotograf. Îl felicit!”, a spus prof. dr. Corneliu Sabetay, președintele comunității evreilor din Craiova.
