Om de teatru, cu numele trainic legat de Naţionalul craiovean şi de Festivalul Internaţional Shakespeare, Emil Boroghină a fost, săptămâna trecută, oaspete de seamă la Chişinău, unde i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Evenimentul a avut loc în vechea clădire a Sfatului Ţării, chiar în locul în care, în urmă cu 99 de ani, „publicul zguduit de entuziasm striga Trăiască România Mare, iar deputaţii şi întreaga asistenţă se îmbrăţişau şi se sărutau, ochii tuturor fiind înroşiţi de lacrimi de bucurie” – astăzi clădirea Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice şi Sala Senatului Academiei, în prezenţa membrilor Senatului, a profesorilor şi studenţilor acestei prestigioase instituţii de învăţământ academic, dar şi a unor cunoscuţi oameni de cultură din Chişinău.
În Laudatium-ul citit cu ocazia conferirii înaltului titlu, au fost evidenţiate meritele şi realizările cunoscutului om de teatru craiovean, ca «actor şi regizor, director fondator al Festivalului Internaţional Shakespeare, preşedintele Fundaţiei Shakespeare Craiova, vicepreşedinte al Reţelei Europene a Festivalurilor Shakespeare, Societar de Onoare al Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, membru a Senatului Uniunii Teatrale din România, pentru contribuţiile de mare valoare aduse teatrului românesc şi universal».
Cu acelaşi prilej, Emil Boroghină a susţinut o conferinţă despre Teatrul Naţional din Craiova şi teatrul românesc în lume, a condus atelierul de interpretare a poeziei româneşti culte şi populare şi a prezentat pe scena Teatrului Naţional Satiricus „I.L. Caragiale” din Chişinău, în 21 martie (Ziua Mondială a Poeziei) şi 22 martie, recitalurile „Recitindu-l pe Eminescu – La steaua care-a răsărit” şi „Ovidiu – Tristele şi Ponticele”, dedicat împlinirii a 2000 de ani de la moartea lui Ovidiu la Tomis.
Referindu-se la recitalul „Ovidiu – Tristele şi Ponticele”, Irina Nechit unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi comentatori teatrali din Moldova, în cotidianul „Jurnal de Chişinău” din 24 martie, scria: «Emil Boroghină i-a făcut o onoare publicului de la Chişinău prezentând în premieră, pe 22 martie, Tristele şi Ponticele lui Ovidiu. Scrise cu mai bine de 2000 de ani în urmă, versurile unuia dintre cei mai mari poeţi ai lumii au puterea de a alunga, ca nişte torţe, întunericul de pe tărâmul pruto-nistrean ce mai pare învăluit de invincibila noapte scitică.
Pe scenă nu a existat decor – nici o masă, nici un sfeşnic, nici un cuier, nici o coroană de lauri, nici perdele în pliuri, nici măcar un scaun. Doar actorul. Timp de aproape o oră şi jumătate a stat în picioare, singur în faţa spectatorilor amuţiţi. Actorul nu purta costum teatral, ci straie simple, din ziua de azi. A renunţat la togă, tunică, la orice element spectaculos, a renunţat chiar şi la gesturi. Avea în mâini doar o Carte. A ţinut-o în decursul întregului recital, de fapt, s-a ţinut de ea, s-a sprijinit de Carte ca de o coloană, ca de un toiag, ca de braţul lui Ovidiu. Emil Boroghină a vorbit cu gura lui Ovidiu, sau invers, poetul latin s-a întrupat pe scenă, purtând chipul şi împrumutând glasul lui Emil Boroghină.
Doar plescăitul valurilor întrerupe uneori tânguirile poetului trimis în surghiun la Tomis. Nici urmă de patetism în această formă de recital, arta oratorică nu e un ornament, o stratagemă actoricească, ci doar un instrument, o cale onestă de a aduce spre noi suferinţele unui poet de geniu exilat în ţinuturi depărate, glaciale, duşmănoase. Şi noi, care ne simţim exilaţi pe un pământ care ba e al nostru, ba nu mai e al nostru, nu putem decât să ne înghiţim lacrimile, ascultând jelaniile lui Ovidiu-Boroghină (…)».
Evenimentul de la Chişinău a fost organizat de Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” şi Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, cu sprijinul Teatrului Naţional Satiricus „I.L. Caragiale”.