Un premier greu de înţeles

0
380
Emil Boc

Premierul Emil Boc stă prost în sondajele tuturor operatorilor, care întreprind aşa ceva. Dar cota insignifiantă de popularitate, după toate aparenţele, nu-l impacientează grozav. Prezent la emisiunea „După 20 de ani”, de la ProTv, Emil Boc a spus că va demisiona de la conducerea Guvernului dacă ţintele economice asumate pentru anul viitor nu vor fi îndeplinite (deficit bugetar de 1,9%). De asemenea, nu are în vedere un nou mandat de premier. Din câte ştim, în 2012 sunt programate alegeri locale şi legislative şi, oricum, nimeni nu crede în vreo poziţionare rezonabilă a PDL, principalul partid de guvernământ, care să-i ofere privilegiul de a da premierul. Cu alte cuvinte, despărţirea de Guvernul Boc este iminentă şi, nu peste multă vreme, va fi istorie. Adică un guvern slab, poate cel mai slab din ultimii 20 de ani, deloc regretat, pentru care „menţinerea stabilităţii macroeconomice”, prin împrumuturi fără precedent, a pus România la remorca economiei europene. A spus aşa, la un moment dat, Emil Boc: „Politicul poate scoate economia din criză, dar nu prin poveşti, ci prin măsuri concrete”. Corectă afirmaţia. Numai că, exclusiv, măsurile de austeritate, necesare altminteri, nu sunt suficiente. Contextul economic european este unul nefast, iar contagiunea crizei este mult resimţită „în zona euro” şi mai puţin, dacă nu firav, în celelalte ţări, dacă avem în vedere, de pildă, Polonia sau Cehia. Ca să nu mai vorbim de Suedia sau Danemarca. Ceea ce doreşte să inducă populaţiei premierul Emil Boc este altceva: nici un alt guvern n-ar fi fost capabil să întreprindă măsurile nepopulare luate de Cabinetul său. Dacă au fost sau nu toate inspirate, adică eficiente, asta nu se mai precizează. Poate că premierul Emil Boc şi membrii Guvernului său sunt născuţi în zodii solare şi jupiteriene şi, neînfricaţi, nu se lasă contaminaţi de indispoziţii prosteşti. De aici virila încredere în sine: convinşi că nu pot greşi, că tot ce gândesc şi tot ce fac, fără orizont previzibil, este executat de un comando de sfinţi. Nemulţumirea din jur este doar bruiajul vulgar al unei populaţii care nu pricepe şi doar mormăie, în stradă sau în batistă. Deşi ar trebui deprinsă cu ideea că nu ceea ce trăieşte e adevărat, ci ceea ce i se spune. La emisiunea „După 20 de ani”, de la ProTv, premierul Boc putea să spună o mie de lucruri mai fireşti, mai omeneşti, mai cinstite. Că n-a găsit soluţii la toate dramele ţării, că, uneori, ca fiecare dintre noi, e depăşit, că nu conduce o echipă de vizionari, ci una de funcţionari obişnuiţi, a căror gândire nu e infailibă. Dar nu, domnia sa a dorit să arboreze un aer competent şi eficace: acţiunile Guvernului nu pot avea fisuri, eşecul e ceva de care n-a auzit. Şi, bineînţeles, nu putea lipsi, din searbăda pledoarie, reproşul către guvernarea precedentă: „Dacă anul economic 2008 era şters din istoria României românii nu mai sufereau în 2009, 2010 şi acum”. Evident, în 2008 la guvernare s-au aflat liberalii, care trebuiau „atinşi”, deşi au avut o prestaţie, per ansamblu, mult mai inspirată. Despre propriile sincope, faptele de corupţie, fără precedent, nici o vorbă, lucru firesc fiindcă am fost asiguraţi că „nu mai stăm să pierdem timpul, ca până acum, cu evaluări şi licitaţii, şi ne bazăm pe minimum 6 miliarde euro din fonduri europene în 2012”. Interesantă afirmaţie.