Summit-ul Rusia-Africa: Mize economice, mize militare?

0
605

Timp de două zile (27-28 iulie) la Sankt Petersburg se ţine cea de a doua ediţie a summit-ului Rusia-Africa, dedicat „consolidării” unor parteneriate în domeniul politic, de securitate, economic, ştiinţific şi chiar cultural. Prima ediţie a acestui „eveniment major”, cum este considerat, a avut loc la Soci, în 2019. De data aceasta forumul economic, inclus în cadrul summit-ului, are o componentă umanitară, care ar trebui să întruchipeze diversitatea parteneriatului dorit de Moscova şi prelungirea acestuia ca o „dezvoltare pe termen lung”. Rusia şi ţările africane vor semna un plan de acţiune comun, până în 2026, a anunţat diplomatul Oleg Ozerov, şeful secretariatului forumului de parteneriat Rusia-Africa. „Este o declaraţie politică generală, un plan comun de acţiune pentru perioada 2023-2026 şi trei documente sectoriale referitoare la lupta împotriva terorismului, nedesfăşurarea de arme în spaţiu şi securitate internaţională a informaţiilor”. În ultimele luni, premergătoare summit-ului, Rusia şi-a multiplicat mesajele de sprijin pentru Africa, precum şi mesajele diplomatice. De la începutul anului în curs Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, a avut două turnee africane, în succesiune rapidă. Cu toate acestea schimburile comerciale între Moscova şi continentul african rămân slabe. În timp ce războiul din Ucraina este într-o fază ambiguă, oricum neclară, iar sancţiunile economice ale Occidentului slăbesc economia Rusiei, capacitatea sa reală de angajare în Africa este mai mult iluzorie.

Acorduri departe de a fi noi

Potrivit Institutului Internaţional de Cercetare a Păcii din Stockholm, exportul de arme al Rusiei a depăşit, între 2018-2022, China, crescând de la 21% la 26% cota de piaţă. De altfel, sectorul armamentului este profitabil, şi a atras atenţia prin consolidarea parteneriatelor militare cu ţări precum Camerunul, Ethiopia, Africa de Sud, Republica Centro-Africană şi Mali. În acelaşi timp miliţiile Wagner şi-au făcut resimţită prezenţa în Sudan, Mali, Republica Centro-Africană, chiar Libia. Cu toate acestea, exportul de arme către Africa nu este cel mai avantajos pentru Rusia, nici chiar din punct de vedere al încasărilor valutare, deşi constituie unul din vectorii influenţei ruse în regiune. Livrările rămân chiar reduse, pe fondul războiului din Ucraina, dar sunt de interes strategic, pentru influenţa Rusiei pe continentul african. Pentru liderii unor state, precum Mali şi Burkina Faso, parteneriatul militar cu Rusia este o problemă serioasă, mai ales după ce au cerut retragerea forţelor franceze. De aproape 10 ani, când a început operaţiunea militară franceză Serval, în Mali (2014) menită să blocheze avansul jihadist către Bamako, prezenţa militară franceză, menţinută prin operaţiunea Barkhane, a accentuat tensiunea între Bamako şi Paris. După ce puciştii au ajuns la putere, în august 2020, retragerea trupelor franceze în 2022 a devenit necesară. Peisajul conflictual se schimbase, devenise mult mai complex. Într-un climat politic ostil, pe măsură ce demonstraţiile anti-franceze se înmulţeau la Bamako, Emmanuel Macron a anunţat pe 9 noiembrie 2022 încheierea oficială a operaţiunii Barkhane. Franţa mai păstrează circa 3.000 de soldaţi deplasaţi în Niger, Ciad şi Burkina Faso.

În Mali un război de influenţă între Rusia şi Franţa

Un acord între sulfuroasa grupare paramilitară rusă Wagner şi junta militară maliană a reamintit de colaborarea celor două ţări pe vremea ex-URSS. Pe 23 octombrie 2019, la summit-ul Rusia-Africa, în prezenţa a peste 40 de state africane, preşedintele malian acum demis, Ibrahim Boubacar Keita, solicita sprijin lui Vladimir Putin în lupta… contra terorismului. În iunie 2019 Ibrahim Boubacar Keita încheiase un acord de cooperare militar cu Rusia, comentat astfel de Serghei Şoigu, ministrul rus al Apărării. „Moscova doreşte să contribuie la crearea condiţiilor de pace şi stabilitate durabilă”. Francezii au privit cu neîncredere reangajarea Rusiei prin miliţiile Wagner în Mali, dar s-au abţinut de la prea multe critici, considerând lupta împotriva terorismului drept prioritate supremă. Aşadar, în pofida retoricii, Africa a reprezentat un partener marginal pentru Rusia. Dar după retragerea forţelor franceze, pentru noii lideri ai statelor Mali şi Burkina Faso, parteneriatul militar cu Rusia a devenit o problemă majoră. După cum ne amintim, imediat după marşul spre Moscova al trupelor Wagner, în ceea ce s-a numit o rebeliune, în cele din urmă avortată, Serghei Lavrov a declarat că „activitatea” instructorilor Wagner, prezenţi în Mali şi Republica Centro-Africană, va continua.

Parteneriatul agreat

Forumul Rusia-Africa are loc exact în momentul în care Moscova s-a retras din acordul care permitea exportul de cereale ucrainiene, prin Marea Neagră, despre care ONU spunea că este cheia pentru echilibrul preţurilor şi evitarea unei crize alimentare globale. Rusia cere o relaxare a sancţiunilor financiare, care îngreunează comerţul său internaţional cu cereale, dar mai ales reluarea exporturilor sale de îngrăşăminte şi utilaje agricole. Moscova a asigurat deja, la nivel declarativ, că este pregătită să-şi ofere gratuit grâul ţărilor africane, care au cea mai mare nevoie, anunţând că această ofertă va fi făcută în cadrul summit-ului care include o secţiune despre suveranitatea alimentară a continentului. Încheiat în iulie 2022, reînnoit de trei ori, acordul cerealier care permitea exporturile ucrainiene a expirat la 17 iulie a.c., prin denunţarea obstacolelor insurmontabile în calea produselor agricole ruseşti. Într-un an, aprope 33 mil. tone cereale au fost exportate din porturile ucrainiene, în principal porumb şi grâu, contribuind la rezolvarea unor probleme alimentare în ţările defavorizate. ONU, SUA şi UE l-au acuzat pe Vladimir Putin de şantaj, iar la rândul său acesta a spus că Rusia a fost nedreptăţită şi că niciuna din solicitările imperative –convenite- nu a fost luată în seamă. Ministerul rus de Externe a cerut aliaţilor Ucrainei „să-şi îndeplinească obligaţiile”, prin „eliminarea efectivă a îngrăşămintelor şi produselor agricole ruseşti de la sancţiuni”. Liderii occidentali, la rândul lor, au denunţat, o manipulare subliniind faptul că produsele agricole ruseşti, dar şi îngrăşămintele chimice, nu sunt supuse măsurilor punitive. Într-o discuţie telefonică recentă, cu preşedintele sud-african Cyril Ramaphosa, unul din principalii săi partizani în Africa, Vladimir Putin a spus că „principalul obiectiv al acordului livrării de cereale către ţările aflate în impas pe continentul african” nu a fost atins. ONU susţine că iniţiativa a permis livrarea a 750.000 tone cereale în Afghanistan, Ethiopia, Kenya, Sudan, Somalia şi Yemen.

Promisiuni neonorate

În octombrie 2019 la Soci, Vladimir Putin promitea dublarea comerţului în 5 ani cu continentul african. Promisiunea n-a fost onorată. În comparaţie cu China, UE şi SUA, Rusia aproape nu contează, în investiţiile pe continentul african. Deşi într-o scrisoare adresată ţărilor africane, Vladimir Putin susţinea că volumul schimburilor comerciale a atins, anul trecut, aproape 18 miliarde dolari, recunoscând în acelaşi timp disponibilităţile parteneriatului ca fiind mult mai mari. În afara câtorva parteneri privilegiaţi (Egiptul, Africa de Sud, Nigeria) Africa nu este o piaţă prioritară pentru Rusia. Dar Moscova ştie că trebuie să-şi construiască noi parteneriate, în circumstanţele cunoscute, prin izolarea de ţările occidentale. Rusia ştie că Africa se prezintă ca un mozaic de economii cu diferite niveluri de venit, structuri economice şi obiective de dezvoltare. Dacă se va adapta la această diversitate rămâne de văzut. Se doreşte un partener cordial pentru ţările africane, care la rândul lor caută alternative puternice la relaţiile lor cu puterile occidentale. Dimensiunea economică nu poate lipsi la acest summit. O bătălie comunicaţională este anunţată, între aliaţii Kievului şi Rusia, pentru a câştiga favoarea şefilor de stat ai continentului african, care au manifestat reticenţă în desemnarea Rusiei drept agresor, încât unele dintre ele s-au abţinut la rezoluţia ONU care cerea Rusiei o retragere militară din Ucraina. De fapt liderii africani doresc să facă afaceri, după cum clamează, şi nu să fie pioni în conflictul dintre Moscova şi Occident. Într-un interviu, acordat France24, ministrul ucrainian de Externe, Dmitro Kuleba a condamnat recentele lovituri ale Rusiei asupra porturilor ucrainiene la Marea Neagră, după retragerea Moscovei din acordul cerealier: scopul Rusiei este să agraveze criza alimentară globală să-şi exporte nestingherit propriile cereale, strategie care îi ajută în finanţarea eforturilor de război.