Alegeri europarlamentare 2019: Un semnal pentru alegerile prezidenţiale?

Început joi, prin votul englezilor şi olandezilor, valsul alegerilor europarlamentare a continuat cu prezenţa la urne a cehilor – pe durata a două zile –, irlandezilor, letonilor, maltezilor şi slovacilor (sâmbătă) pentru ca ieri să se prezinte la urne alegătorii din celelalte 21 de ţări membre UE. Miza votului? Reconfigurarea viitoarei arhitecturi a hemiciclului european (751 mandate, vor rămâne 705 după Brexit), cu consecinţă directă asupra cursei pentru posturile cheie din UE. În ţară, participarea la vot s-a dovedit una neprevăzută de estimările anterioare: la ora 13 votaseră deja patru milioane de cetăţeni: 23,85% pentru europarlamentare şi 19,61% pentru referendum. O rată de participare net superioară, prin raportare la cea din 2014. Rezultatele oficiale, anunţate pentru o oră târzie – exit-pollul a fost prezentat aseară la ora 21 – sunt cunoscute deja în această dimineaţă. Cum miza alegerilor europarlamentare 2019, în ţară, nu a fost doar aceea a desemnării a celor 32 de viitori europarlamentari, ci şi a unui insolit referendum, declarat anti-PSD-ALDE – rezultatele trebuie citite şi în această cheie. Atacul la PSD şi la votanţii acestuia, folosirea referendumului pentru delegitimarea guvernării au augmentat tensiunea, până la nivelul celei specifice alegerilor prezidenţiale. Această schimbare a regulilor jocului a avut, bineînţeles, rostul ei. În acelaşi timp, rezultatul alegerilor europarlamentare de ieri constituie un semnal pentru alegerile prezidenţiale din toamnă, din perspectiva intenţiilor de vot, deşi încă nu se cunosc, cu excepţia lui Klaus Iohannis, ceilalţi competitori. Deturnarea mizei alegerilor europarlamentare de la simbolistica lor clară nu are precedent la nivelul celorlalte ţări europene, unde confruntarea s-a dus între forţele politice pro-europene şi cele populiste, eurosceptice, naţionaliste, cu vânt în pupă în toate sondajele premergătoare. Prima surpriză a venit din Olanda, unde Partidul Muncii (PvdA) condus de Frans Timmermans, actualul număr doi al Comisiei Europene, candidat la succesiunea lui Jean Claude Juncker, în fruntea executivului european, a obţinut… cinci mandate. Neliniştea e mare, la nivelul multor cancelarii europene. Grupul parlamentar care îşi va spori efectivul de deputaţi, putându-se chiar dubla, este cel care va cuprinde Liga de Nord, Mişcarea 5 Stele, FPO, AfD, Democraţii Suedezi, Adunarea Naţională (ex-FN), Partidul Poporului din Danemarca, un grup insignifiant în mandatul care se încheie. Ceea ce se anticipează este următorul lucru: o majoritate de 376 de parlamentari, din cei 751, nu va mai putea fi creată de social-democraţi şi populari, aceştia având nevoie de liberali şi de verzi. Compromisul pe multe dosare fierbinţi va trebui construit prin discuţii pe un spectru politic mai larg, nu doar între populari, social-democraţi şi liberali, ca până acum. Se vorbeşte mult de „grupul macroniştilor” – care se doreşte distinct –, dar sondajele, inclusiv cele din ziua votului, menţionau că aceştia vor veni pe locul al doilea, după cel al Marinei Le Pen (Adunarea Naţională, ex-FN). Emmanuel Macron, în plină criză a „vestelor galbene”, a suportat un referendum politic pe persoană fizică, şi astăzi ştim mai bine cum a ieşit. O remondata istorică era exclusă. Oricum, şefii de stat şi de guvern se întâlnesc mâine, pentru un summit european, pentru apropiatele nominalizări pe funcţiile cheie, prin negocieri aprige care vor suscita mari dezbateri, deschizând alte falii, la care nu demult nu ne aşteptam.