Am spus mereu că UNPR este partidul interesului naţional. Iar interesul naţional înseamnă siguranţă şi prosperitate pentru România. Când vorbim despre siguranţă, ne referim la siguranţa publică, la siguranţa locului de muncă, la siguranţa zilei de mâine, dar şi la siguranţa şi securitatea României. Când vorbim despre prosperitate, ne referim la prosperitatea ţării, dar şi a fiecărei familii în parte.
Cele cinci teme de interes major din Planul Politic Naţional “Siguranţă şi Prosperitate pentru România”, sunt: renaşterea naţională, funcţionarea statului, rolul României în lume, funcţionarea economiei şi noul stat social. La aproape 100 de ani, de la Unirea din 1918, consider că suntem obligaţi să definim o viziune pe termen lung pentru România.
UNPR îşi asumă această misiune şi invită toate partidele la un dialog onest pe aceste teme. România are nevoie de măsuri coerente şi consecvente, care să depăşească orizontul unui mandat de 4 ani. Pentru noi, Planul Politic Naţional “Siguranţă şi Prosperitate pentru România” este punctul de plecare în aceste discuţii. Prin urmare, voi prezenta viziunea UNPR pe fiecare dintre temele menţionate.
RENAŞTAREA NAŢIONALĂ
UNPR consideră că renaşterea naţională este strâns legată de valorile familiei. Familia trebuie să fie în centrul tuturor preocupărilor clasei politice. Munca, solidaritatea, iubirea de ţară şi de semeni, credinţa, toate se învaţă în familie. Siguranţa şi prosperitatea sunt mai valoroase când benefciarul direct este familia. Şi nu în ultimul rând, familia este garanţia păstrării identităţii naţionale.
Prin urmare ceea ce propunem nou pe scena politică este guvernarea orientată spre familii şi nu spre indivizi. Familia trebuie să fie principalul beneficiar al politicilor guvernamentale, iar acest lucru trebuie să se regăsească în toate domeniile administrate public.
Ca măsuri concrete, renaşterea naţională presupune susţinerea familiilor cu copii nu atât prin stimulente directe, cât prin servicii publice de calitate care să răspundă nevoilor reale pe care le au părinţii.
De exemplu, propunem creşterea numărului de creşe publice care să poată îngriji copiii începând de la vârsta de un an, atunci când mamele se reîntorc la muncă; propunem extinderea programelor de tip şcoală după şcoală gratuite, până la ora 18.00, pentru armonizarea programului elevilor cu programul părinţilor.
Tot pe direcţia renaşterii naţionale, pe relaţia cu diaspora, trebuie să ne uităm mai bine la nevoile reale pe care le au familiile de români din afara graniţelor. Se cheltuie prea mulţi bani pe festivaluri folclorice şi expozitii de artă, în loc ca unele din aceste fonduri să fie cheltuite pentru şcoli sau măcar cursuri de istoria românilor şi de limba română.
FUNCŢIONAREA STATULUI
Trebuie să fim conştienţi că suntem departe de ceea ce-şi doresc românii de la statul român. Educaţia şi sănătatea sunt gratuite doar pe hârtie, iar administraţia publică, deşi supradimensionată, nu îndeplineşte cerinţele în ceea ce priveşte competenţa şi eficienţa.
Ca măsuri concrete, vizăm evident o creştere a salariilor în sistemul public. Însă trebuie să fim conştienţi că aceste salarii nu sunt sustenabile fără o reorganizare a sistemului public. De asemenea, trebuie să fim conştienţi că majorarea salariilor nu va duce de la sine la o îmbunătăţire a serviciilor publice.
Administraţia produce astăzi prea multe hârtii şi prea puţine soluţii. Trebuie să aducem în sistem avantajele evoluţiilor tehnologice, trebuie să recompensăm competenţa şi, mai ales, să regândim toate procesele administrative astfel încât serviciile oferite să se ridice la nivelul aşteptărilor.
De asemenea, un alt set de măsuri trebuie să ducă la o separare a apelor între sistemul public şi cel privat, mai ales în domeniile sănătate şi educaţie. Astăzi, atât profesorii cât şi medicii, sunt nevoiţi, din cauza salariilor mici, să îşi ia jumătate de normă şi în sistemul privat. Însă lucrurile nu pot funcţiona eficient aşa.
Între sistemul public şi cel privat trebuie să existe competiţie reală şi nu o complicitate. Reforma în educaţie şi sănătate trebuie să însemne un salariu aproape dublu pentru profesori şi medici.
În egală măsură, trebuie să însemne profesori şi medici care 8 ore pe zi sunt efectiv la cursuri şi, respectiv, în spital.
ROLUL ROMÂNIEI ÎN LUME
UNPR consideră că România trebuie să-şi asume mai clar destinul său istoric în regiune, în special pe relaţia cu Republica Moldova.
Principala misiune pe care o avem este aceea de a semnala şi de a explica întregii comunităţi internaţionale şi în special partenerilor noştri, importanţa pe care Moldova o are în evoluţiile geo-politice din regiune.
Suntem membri NATO, suntem parteneri de încredere şi ne-am câştigat pe merit dreptul de a vorbi cu o voce mai puternică în spaţiul internaţional.
Astăzi trebuie să ne asumăm şi beneficiile locului pe care îl ocupăm în angrenajul euro-atlantic. Singurul parcurs realist pentru Republica Moldova este cel spre Uniunea Europeană şi spre NATO. Iar România trebuie să se implice cu toată forţa şi cu toată energia ca un astfel de parcurs să devină realitate.
FUNCŢIONAREA ECONOMIEI
Viziunea pe care ne-o asumăm este consolidarea competitivităţii economice naţionale, ţinând cont de atuurile şi oportunităţile pe care le avem ca ţară.
Sunt astfel cinci pârghii pe care le putem acţiona în beneficiul României: un cod fiscal care să încurajeze investiţiile, facilităţi pentru încurajarea capitalului românesc, protejarea resursei umane înalt calificate, agricultura şi dezvoltarea transporturilor.
Toate partidele au vorbit până acum despre aceste subiecte. Însă ceea ce UNPR vrea să aducă nou este o asumare clară, tranşantă a interesului naţional în economie.
Nu este normal ca multinaţionalele să fie mai protejate în România decât sunt IMM-urile cu capital autohton.
Nu este normal ca un străin să poată cumpăra terenuri mai uşor decât poate cumpăra un agricultor român.
Nu este normal să ne complacem într-o economie de consum şi să tolerăm exportul de resurse şi importul de produse finite.
Suntem o ţară europeană, dar să nu încercăm să fim mai europeni decât alte ţări din Uniunea Europeană. De exemplu, Franţa are politici draconice când vine vorba despre vânzarea terenurilor către străini. Germania are instrumente extrem de eficiente în a-şi susţine IMM-urile cu capital autohton. Nu văd de ce România ar trebui să rămână naivul Europei. Trebuie să cădem cu toţii de acord că apărarea intereselor economice naţionale este vitală şi că România trebuie să înveţe să mai spună şi NU în faţa intereselor altora.
NOUL STAT SOCIAL
Accentul trebuie să se extindă treptat dinspre protecţia de natură materială, adică de la ajutoarele sociale, către protecţia de natură juridică, în relaţiile de muncă şi în relaţiile de natură comercială.
Măsurile pe această direcţie vizează restabilirea echilibrului acolo unde el a fost rupt în anii tranziţiei. Concret, trebuie restabilit echilibrul între angajaţi şi angajatori, între consumatorii şi furnizorii de utilităţi, între cei cu venituri foarte mari şi cei cu venituri foarte mici.
Astfel, susţinem taxarea suplimentară a marilor averi şi a profiturilor excepţionale, susţinem ca amenzile să fie proporţionale cu cifra de afaceri şi susţinem ca instituţiile să vegheze cu mai multă atenţie la modul în care multinaţionalele respectă legislaţia muncii.
Consider că vremea în care România era ţara tuturor posibilităţilor a trecut. Astăzi România trebuie să fie ţara tuturor cetăţenilor ei.
Cele cinci teme pe care le propunem sub titlul „Siguranţa şi Prosperitatea României” au la bază viziunea UNPR despre interesul naţional, despre valorile familiei şi despre valorile naţionale. Ştiu că urmează un an electoral în care partidele vor propune proiecte şi soluţii.
Însă îmi doresc ca această bază de discuţie pe care UNPR o lansează astăzi să încurajeze soluţiile responsabile şi să descurajeze populismul. Indiferent de partidul din care facem parte, avem aceeaşi obligaţie faţă de Români şi faţă de România.
UNPR îşi va asuma în continuare rolul de punte de dialog în politica românească şi va face tot posibilul ca partidele parlamentare să ajungă la consens pe cele mai importante teme pentru viitor.
Sper să găsim aceeaşi bună-credinţă din partea partenerilor şi, mai ales, îmi doresc ca întreaga societate să participe la formularea soluţiilor pe care clasa politică să şi le asume de acum înainte.
