Smerenie şi bucurii!

0
81
 Mesajul Sărbătorilor Pascale – marea bucurie a Învierii -, ne propune o trezire imanentă, o stare de veghe perpetuă, menită a revigora tot ce este viu în fiecare dintre noi. Fireşte, nu ni se propune o stare de veselie necurmată, de surescitare nătângă, incapabilă să perceapă tensiunea riscantă a destinelor noastre. Nu ni se propune necuviinţa, deriziunea, nesimţirea. Avem îndemnul, fiindcă „Hristos a înviat!” implică şi un imperativ, acela concentrat în „Treziţi-vă”, de a depăşi surescitarea cotidiană, marasmul zilnic, de legitimare a tristeţii, fără a colecta în fiecare moment motive de melancolie, dacă nu chiar disperare. A reuşi să te bucuri în vremuri precum cele pe care le trăim, în care ura, dezbinarea lăuntrică, meschinăria şi vulgaritatea sunt prea frecvente şi ne întunecă zi de zi viaţa, este ceea ce ne propun Sărbătorile Pascale. Cu aura lor simbolistică aparte. Din păcate lectura ştirilor consternează de-a dreptul, prin avalanşa de breaking-news-uri, care întreţin o atmosferă alarmantă, agitată aiuristic, când cel puţin în aceste zile am avea nevoie de un moment de tăcere, de o reabilitare a tăcerii, pentru a redescoperii greutatea cuvintelor şi răspunderea rostirii lor. Suntem ceea ce spunem şi nimic mai mult. Şi nu ne vom regăsi în ceea ce avem proaspăt şi inexprimabil, decât dacă vom face terapeutic o cât de scurtă cură de tăcere. Ori chiar ieri, purtătorul de cuvânt al preşedinţiei a găsit de cuvinţă să anunţe cele două întrebări pentru referendumul din 26 mai, potenţând comentarii dintre cele mai diferite, defazate mirajului săptămânii în curs. Nu discutăm rostul referendumului menţionat, ci momentul ales pentru enunţarea întrebărilor, lipsite oricum de mare interes. Preferam răgazul unei clipe de muţenie purificatoare. Şi asta pentru că suntem, cum spuneam, într-o săptămână a Patimilor şi credinţa e, esenţialmente, a fi pe cale, a căuta, a aştepta marea întâlnire, a nu moţăi prelungit în convingeri de împrumut. Adică a ne confrunta dramatic cu singurătatea imanenţei şi a avea mereu în minte şi inimă speranţa bucuriei împotriva falselor evidenţe, a contextului precar. Momentul pascal ne reaminteşte că primul nume al Ierusalimului, locul unde s-a desfăşurat drama Patimilor, a fost „Salem”. E numele ebraic pentru pace. Hristos a înviat şi nu a făcut-o pentru a încuraja spaimele oamenilor, neliniştea lor perpetuă. Aşadar, bucuraţi-vă! Nu vă temeţi!  Hristos a înviat! Treziţi-vă! Să aveţi în suflet această mare bucurie a Învierii împreună cu cei dragi şi să vă păstraţi speranţa! Toţi suntem oameni, toţi comitem ca Sfântul Pavel „răul pe care nu îl voim” şi bine ar fi să încercăm să învăţăm unii de la alţii, să ne îngăduim unii pe alţii, să fim mai buni. Paşte fericit tuturor, cu multă linişte sufletească!