Reacţia lui Hristo Zlatinski după golul din prelungirile derby-ului cu Dinamo are un background care o justifică. Şi, până la urmă, a fost vorba doar de nişte gesturi vehemente, nu de unele huliganice. A fost o descătuşare, dar nici pe departe „o reacţie mizerabilă”, cum a catalogat-o un fost oficial de la Victoria Brăneşti. A fost o replică îndreptăţită, după multe lovituri încasate de „Zlatan”. Şi nu a fost vorba de înjurături, cum a pretins Contra, care poate ştie ceva sârbeşte, fiind de prin Banat, dar bulgara îl depăşeşte. Ironic, tot Universitatea a ieşit şifonată, atât ca imagine, gestul lui Zlatinski fiind înfierat, cât şi ca lot, fiindcă Zlatinski a fost suspendat. La final, bulgarul s-a dus să-şi ceară scuze pentru atitudinea provocatoare şi tot el a fost cel eliminat. După gol, nu făcuse decât să se bucure. E adevărat, ostentativ, în faţa băncii adverse, dar regulamentul nu pedepseşte acest lucru. Şi cum să nu refulezi după un gol, când simţi că joci 10 contra 14, când este al patrulea meci cu Dinamo în care eşti dezavantajat de arbitraj, ba chiar furat pe faţă, ca în cazul lui Haţegan, în Cupa României?!
Fără a insista pe rivalitatea istorică, arhicunoscută şi invocată inclusiv de „câini” la final, Zlatinski, chiar dacă nu este oltean, ba chiar este străin, este printre cei mai sufletişti jucător al Ştiinţei şi a asimilat această adversitate faţă de Dinamo, aşa încât empatizează uşor cu feeling-ul suporterilor. Dar bulgarul a avut şi motive personale pentru a reacţiona astfel, dacă nu cumva şi mai agresiv. Pe finalul meciului de pe Arena Naţională, câştigat de „câini” cu 2-1, „Zlatan” a fost faultat violent de un alt jucător străin, Palic, care îi solicita apoi cu gesturi sfidătoare să se ridice, fiindcă ar fi simulat. Zlatinski n-a mai putut continua meciul, iar la final glezna sa arăta ca un pepene. Faţă de Contra, care i-a întors spatele şi i-a adus acuze şi jigniri când jucătorul i-a întins mâna după meci, Zlatinski i-a acceptat scuzele lui Palic. Ştie că în fotbal sunt inerente astfel de momente, în care îţi mai pierzi luciditatea sau joci puţin teatru şi a trecut cu vederea reacţia perversă a lui Palic. În meciul de la Severin, Hanca a fost primul care l-a sfidat pe Zlatinski, în momentul în care bulgarul îi cerea să părăsească mai repede terenul la schimbare, iar răspunsul lui Zlatinski a venit în prelungiri, după ce se răzbunase prin golul egalizator, care le-a spulberat rivalilor şansele la titlu. „Pupăturile” ironice ale lui Hanca i-au ieşit pe nas acestuia! Şi Hanca scăpase chiar de o corecţie mai devreme, după ce îi vârâse mâna în gât lui Kelic, care-i reproşa o simulare crasă în careul Craiovei.
Reacţia lui Contra este una penibilă. După meci, „Guriţă” a acuzat Craiova că „a stat capră” în faţa FCSB, iar cu Dinamo şi-a dat viaţa. Poate că uitase, dar, ca şi Dinamo, Universitatea a avut un penalty neacordat în meciul cu FCSB când scorul era egal. Contra acuza lipsa de fair play şi de respect a craiovenilor, pe care în acelaşi timp îi numea „jeguri” în drum spre vestiare. El şi Mutu au lansat apoi nişte declaraţii discriminatorii, cu tentă xenofobă, gen „străinii vin la noi acasă şi ne înjură”. Poate că „Guriţă” o fi uitat vremurile când l-a altoit pe Edgar Davids, aruncând în aer vestiarul celor de la AC Milan, iar Mutu o fi crezând că s-a prescris momentul în care a provocat un mic brexit după „scandalul cocaina”, de la Chelsea. Poate că Mutu şi Contra sunt deranjaţi că Universitatea nu a „stat capră” la meciul direct din sezonul regulat, după care ar fi trebuit să dea cu apă sfinţită pe cele 3 bare care i-au ajutat să ajungă în play-off. Sau, ca să scape de Dinamo, FCSB putea să „stea capră” la Mediaş şi astfel Dinamo nu mai ajungea să aibă şanse la titlu. Aceste reacţii nu fac decât să confirme că dinamoviştii rămâni demni de istoria şi renumele de „echipă a miliţiei”, dar şi de zicala „Hoţul strigă hoţii!”
