Nu avem un punct de vedere vizând discuţia de faţă. Găzduim însă opiniile pertinente, inspirate din legislaţia europeană în materie, ale unui profesionist, cu ani de experienţă în activitatea pe care o desfăşoară, din convingerea că slujim astfel dezideratul apărării ordinii publice, în care creşterea gradului de siguranţă al cetăţeanului reprezintă însuşi scopul fundamental al entităţilor abilitate de lege, implicate în gestionarea relaţiilor de convieţuire socială. Autorul articolului, găzduit de cotidianul nostru, porneşte de la o premiză evidentă şi anume aceea a suprapunerii unor competenţe. Însuşi argumentele sale sunt pro şi contra. Unele dintre argumente se îndreaptă împotriva coexistenţei a două structuri cu misiuni de poliţie generală, marcate de paralelisme în activităţile desfăşurate în comun de două instituţii în zona publică, dificultăţi în coordonarea unică a activităţilor specifice, extrapolarea competenţei materiale în rezolvarea unei situaţii de natură penală, precum şi experienţa de pionerat a Jandarmeriei în domeniu. Alte opinii ale autorului consideră Jandarmeria mai aproape de comunitate, şi degrevată de caracterul militar ar putea realiza o mai bună legătură cu poliţia. Argumentele existenţei a două structuri, în domeniul ordinii publice, ţin în special de valorificarea, dar mai ales de valorizarea complementarităţii atribuţiilor acestora în scopul garantării drepturilor fundamentale ale cetăţenilor. Cu toate acestea, existenţa dualismului forţelor de ordine, permite prefectului, ca reprezentant al autorităţii publice centrale în teritoriu, să obţină o verificare încrucişată şi o confirmare a informaţiilor pe care unităţile de jandarmi şi poliţie le primesc şi le oferă în materie de ordine publică. Discuţia nu e deloc facilă, fiindcă prin punerea în valoare a două corpuri însărcinate cu misiuni identice, pe linie de ordine publică, dar separate de competenţe teritoriale, se generează o rivalitate de cele mai multe ori în beneficiul cetăţenilor şi al democraţiei. Problema de fond, care există, pare următoarea: dacă într-o democraţie autentică misiunile de poliţie sunt compatibile cu statutul militar. Cu alte cuvinte, se pune întrebarea dacă militarul investit cu o misiune în serviciul public poate să afecteze drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Instituţia Jandarmeriei nu este o forţă de poliţie militară, ci o forţă de poliţie cu statut militar, ceea ce nu este acelaşi lucru. În sistemul actual Jandarmeria are o contribuţie esenţială la realizarea scopurilor acesteia, materializată prin complementaritate, continuitate şi eficacitate.
Complementaritatea forţelor de ordine
Statutul militar al Jandarmeriei Române constituie o formă de manifestare a dualismului şi exsitenţa sa nu poate fi justificată numai de anumite misiuni de ordine publică sau misiuni specifice instituirii stărilor excepţionale de urgenţă sau asediu, mobilizare sau război. Există, aşadar, loc pentru două instituţii de ordine publică, una cu statut militar şi una cu statut civil, întrucât misiunile lor sunt aproape identice. Pentru democraţie această dualitate nu poate reprezenta un avantaj, decât dacă este bine reglementată juridic, şi dacă este bine înţeleasă de comunitate. Transpunerea acestui concept în organizarea şi utilizarea structurilor de ordine publică, în repartizarea competenţelor materiale şi teritoriale şi chiar în colaborarea internaţională, pe această linie, se sprijină, aşadar, pe găsirea celei mai bune soluţii de complementaritate.
Continuinatea – locul de interfaţă între societatea civilă şi sistemul militar
În cadrul sistemului de apărare şi securitate naţională, Jandarmeria nu acţionează singură, dar numai ea deţine o poziţie de mijloc ce permite realizarea unei simbioze între sistemul civil şi cel militar. Relaţiile pe care Jandarmeria le întreţine, în mod curent, cu autorităţile de administraţie publice, centrale şi locale, cu cele judiciare, militare sau de informaţii, cu serviciile deconcentrate şi nu în ultimul rând cu cetăţenii favorizează existenţa unui dialog contructiv şi eficient în găsirea celor mai bune soluţii, în special în situaţii de criză. Practic locul Jandarmeriei în societate, şi în sistemul forţelor de ordine, este bine definit, Jandarmeria putând trece fără complexe de la o perioadă de normalitate, la una de criză, în care să îndeplinească misiuni specifice, cu grad de dificultate ridicat.
Jandarmeria – forţă de intervenţie rapidă
Eficacitatea oricărui serviciu public este comensurabilă. Jandarmeria este o forţă de intervenţie rapidă, care, asemenea poliţiei, intră în luptă cu factorul timp, de îndată ce este solicitată intervenţia sa într-o zonă mai mică sau mai extinsă. Această trăsătură este comună tuturor jandarmeriilor din lume, şi permite asigurarea siguranţei publice teritoriale a statului. Dispusă pe întreg teritoriul, Jandarmeria dispune de o organizare pe principiul unităţilor administrativ-teritoriale şi de justiţie, fiind capabilă să asigure intervenţia oportună în sprijinul populaţiei. Se pot spune mai multe lucruri despre dispersarea efectivelor în cadrul comunităţilor locale, forţa disciplinei, mai puternică şi vizibilă. Însuşi portul regulamentar al uniformei militare constituie o garanţie a transparenţei instituţiei. Natura civilă sau militară a unei forţe poliţieneşti nu constituie un criteriu obiectiv de apreciere, în raport cu exigenţele democraţiei, atâta timp cât scopul existenţei acestora este asigurarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Misiunile încredinţate, stabilite sub egida ONU, NATO sau UE, la care au fost şi sunt angajaţi jandarmi din numeroase ţări, atestă un înalt profesionalism al Jandarmeriei Române. Şi exemplele sunt numeroase.
În concluzie, organizarea forţelor de ordine din ţara noastră – racordate deplin exigenţelor europene – ar trebui să corespundă şi tradiţiilor politice, militare şi sociale, fără existenţa unui model ideal, pe care să-l importăm sau adaptăm, fără a ţine cont de realităţile naţionale, iar investirea structurilor Jandarmeriei Române, cu competenţe materiale şi teritoriale specifice poliţiei judiciare, ar avea cu certitudine efecte benefice asupra ordinii publice şi siguranţei cetăţenilor şi comunităţilor.
Gl. bg. dr. Constantin Florea
