Leon, pisoiul cu răget de felină

0
203

Când a împlinit vârsta de două luni și două săptămâni, i s-a pus numele de Leon și a fost trecut pe carne. Într-un fel, i s-a schimbat viața, nu a mai putut să fie ținut nici în biroul de lucru al administratorului. Așa că pisoiul cu mers și răget de felină a fost mutat într-o altă cameră, una spațioasă, în care învață cum să se plimbe în cerc și să-și privească prada.

Intrarea la administrația Zoo din Parcul Romanescu se învecinează direct cu gardul lupilor. În perimetrul, mai mult lung decât lat și presărat cu gropi adânci, ca niște tranșee, nu se simte nici o mișcare. Locatarii cu păr sur și înfățișare de câine și-au potolit foamea, iar acum s-au retras la căldura adăpostului, unde li s-a așternut fân curat. Doar mirosul pronunțat de fiară circulă liber dinspre culcușul lor, printre ochii lați, de sârmă, ai gardului.

 La Grădina Zoologică, este ora mesei. După ce au fost hrăniți lupii, acum urmează la rând căprioarele și cerbul. Pe un cărucior mai mare, un angajat aduce pale de fân uscat, pe care le cară dintr-o altă parte a grădinii. Masa se compune dintr-o porție mare de iarbă, iar grămada, așezată cu vârf îndesat, se clatină amenințător, aproape să se rostogolească. Cu îndemânare, omul o echilibrează din mers și o conduce mai departe, pe alee.

La masă

În prospețimea dimineții, un răget slab, dar totuși un răget adevărat, răzbate dintr-o clădire de birouri, evadând prin ferestrele cu geamuri termopane. „I-auzi-l!”, spune administratorul Laurențiu Păun și, instinctiv, grăbește pașii.

Puișorul de leu este doar puțin mai mare decât un pisoi de talie mare și se plimbă, vioi, prin cameră. Mișcarea lui descrie un arc de cerc, pe care îl parcurge de mai multe ori, până când medicul veterinar se hotărâște să-l hrănească. Aduce de afară o punguță cu ficat de pasăre, pe care o desface. Leon se oprește brusc. Sprijinindu-se pe niște labe mari, disproporționale cu trunchiul, i se cățără pe picioare ca să-și primească porția. Bucățile de carne dispar lacom în gura leului și, în foarte scurt timp, se golește toată punga.

Carnea de cal, delicatesă la masa felinelor

De două zile, Leon a fost trecut și pe carne. Și pe carne – adică alături de mesele cu lapte, care continuă să-i fie administrate cu biberonul, ca-n prima zi. De dimineața și până seara, este servit, în reprize, cu câteva sute de grame de carne roșie. Îngrijitorii află că, într-un timp foarte scurt, rație se dovește a fi prea mică, neîndestulătoare. „Preferabil, să fie carne de cal. Puiul și porcul nu sunt pe plac felinelor, dar carnea roșie, cu mult sânge, o topesc”, oferă explicații veterinarul, căruia Leon îi linge acum și degetele, curățindu-le de toate resturile de carne și sânge care ar mai fi putut rămâne. La vârsta de 2 luni și 2 săptămâni, puiul de leu nu prezintă încă nici un pericol și îngrijitorii, mânați de fascinația pe care ți-o dau felinele atunci când stai în preajma lor, își lasă degetele prinse în gura micului animal. Cu primii dinți, Leon apucă mâna oamenilor și o strânge, dar fără putere. Îngrijitorii se amuză și îl mângâie protector pe creștet: a crescut sub ochii lor.

O dimineață rece de noiembrie

Puiuțul de leu s-a născut acolo, la Zoo, în dimineața zilei de 11 noiembrie. Plăpând, ca orice nou-născut care vine pe lume, în primele clipe de viață a avut mare nevoie de ajutorul mamei pentru a supraviețui, dar leoaica-mamă nu și-a ajutat deloc puiul. „L-am găsit aproape mort, făcuse hipotermie. L-am luat imediat și l-am încălzit, l-am alimentat ușor și i-am făcut primul tratament. În starea în care se afla, nimeni nu mai credea că va supraviețui”, povestește administratorul Laurențiu Păun, în timp ce îl ridică sus, apucându-l pe sub labele din față, așa cum apuci un pisic. În brațele administratorului, Leon stă liniștit doar câteva clipe, după care își începe hârjoana obișnuită: într-un gest de supremă mângâiere, îi cârpește omului o labă – peste creștet, obraji, ba chiar și peste mustață. La aceste tandrețuri, oferinte-n joacă, administratorul nu se ferește deloc.

Dragostea oamenilor a făcut minuni

De când l-au descoperit înghețat într-un colț al adăpostului, acolo unde îl abandonase leoaica, îngrijitorii s-au străduit să facă tot ce se poate pentru a-l ține cât mai mult în viață. Pe măsură ce timpul trecea, corpșorul i se întrema, căpăta putere și poate-poate că supraviețuia. Și așa a început lupta cu viața. Puiul de leu, mic de câte zile, a fost adus în biroul administratorului și instalat acolo. Mai mult în brațele lui Laurențiu Păun, decât în cuțiuta care i se pregătise, Leon a început să crească și să-și prindă pe puteri. De la două, biberoanele au început să se tot înmulțească și a fost nevoie ca, și nopțile, îngrijitorii să descuie ușa biroului și să-l hrănească iar. Medicul veterinar îl vizita zilnic și stabilea dacă a mai luat în greutate. Tratamentele cu vitamine funcționau perfect și Leon își contura, încet-încet, profilul de felină. Până când, dintr-odată,biroul administratorului a devenit prea mic, puiul de leu căuta spațiu pentru a se plimba în cerc, așa cum obișnuiesc toți cei din familia lui, și trebuia mutat.

Confort sporit: o cameră mai spațioasă

Camera în care se găsește acum puiul de leu este zona de carantină a grădinii zoologice. Are dimensiunile unui apartament, cu livingul la intrare. Pe jos, gresie mată, o chiuvetă și cam atât, pentru ca leu să aibă la dispoziție cât mai mult loc pentru plimbare. Într-o altă zonă, care este separată cu un grilaj din fier, se găsește un culcuș din fân curat. În încăpere este cald, chiar trebuie să te dezbraci de hainele groase pentru afară, dar îngrijitorii i-au amenajat și acest locșor pentru a-l obișnui cu detaliile vieții de supraviețuire din viitorul său adăpost. Oricum, Leon este prea mic ca să poată fi ținut dincolo de gratiile, pe care trupușorul lui le trece, acum, dintr-o parte în alta, fără probleme. „Îl mai ținem aici câteva luni, până când devine destul de puternic, apoi o să-l mutăm în adăpostul leilor mari. O să trebuiască să-l obișnuim, aici o să fie partea cea mai dificilă”, spune administratorul Laurențiu Păun, privindu-l meditativ pe Leon.

Și va fi cel mai frumos leu al parcului

Este primul leu crescut, încă din primele zile, la Grădina Zoologică din Craiova. În cei 16 ani de activitate, medicul veterinar a crescut doi pui de jaguar, pe Rocky și Aka, dar niciodată un pui de leu. Este un experiment și pentru el, iar lucrul acesta îl fascinează, și în plan profesional. „O să fie un leu adevărat, chiar dacă acum este foarte drăgălaș și prietenos cu noi. Instinctele de felină nu îi dispar niciodată, dar  noi, cei care îl creștem acum, îi rămânem în memorie și asta ne asigură o relație specială, pentru totdeauna, cu Leon”, spune medicul, sigur pe cunoștințele sale în domeniu, dar și pe comportamentul puiului de leu.

Îl cheamă Leon, pentru că așa l-au botezat craioveni. Și numele acesta, cu rezonanțe puternice, alături de norocul cu care a venit pe lume, toate o să îl ajute să fie cel mai frumos leu al parcului, spun îngrijitorii. Și va fi exact așa, atunci când lumina cenușie a ochilor i se va risipi și va fi înlocuită de o duritate ca de oțel.