“Violența în familie se vede în violența copilului”

0
156

Bullying-ul  reprezintă o formă extrem de specifică de violență întâlnită frecvent în rândul tinerilor, care are anumite caracteristici. O caracteristică este repetitivitatea, o altă caracteristică ține de intenționalitate, cei care fac bullying  își propun în mod strategic să-și agreseze victima. Atenție, nu toate comportamentele agresive se pot numi bullying, deoarece la nivelul de trai au loc în fiecare zi mici conflicte care până la finalul zilei își găsesc rezolvarea. Despre acest subiect vorbim cu Eduard Bondoc psiholog principal clinician și psihoterapeut cu o experiență vastă în domeniul psihologiei, de peste 20 de ani, care ne va ajuta în cele ce urmează să înțelegem cât de periculoasă este hărțuirea, cu două studente Andreea Ștefan (Drept, IV),  Karina Anica (Sociologie, anul II) și un viitor polițist Alexandru Bogeanu (Școala de Agenți de Poliție “Vasile Lascăr” Câmpina).

 

  1. Ș. consideră că bullying-ul are un impact foarte mare asupra vieții sociale și încrederii în sine, a studentului “ nu numai că e afectat pe moment, ci efectele continuă până la maturitate”. Ea ne spune că este necesar ca în fiecare instituție să existe un psiholog, indiferent dacă sunt afectați de bullying sau nu.

 

  1. A. spune că este “o acțiune care aduce traume severe și că schimbă total comportamentul copilului de zi, ce mâie va deveni adult”. Totodată, subliniază faptul că mai multe campanii desfășurate de psihologi și oameni de specialitate ar ajuta victimele să treacă mult mai repede peste abuzuri.

 

  1. B. a fost victima bullying-ului în școala generală “ în clasele 5-8 mergeam la școală și-mi era groază, totul se întâmpla în autobuz”. Ce l-a marcat a fost faptul ca nimeni nu lua atitudine “ erau adulți în autobuzul ăla care pur și simplu asistau, fără să adopte o măsură”. Alex se gândește cu groază la tinerii care trec prin aceeași situație și rămân pe viață cu momentele întipărite în minte. “Fenomenul este o problemă capitală, gândirea omenească este de vină ne bucurăm când vedem că alții se simt inferiori și că sunt maltratați”.

Andrada Giubega: Ce înseamnă bullying și dacă acest termen are un echivalent în limba română ?

Eduard Bondoc: Aș vrea să nu-i dăm o definiție clasică, o traducere mot à mot. El este un fenomen neplăcut de subminarea personalității celuilalt prin atacuri progresive la nivelul stimei de sine, care se resimte extrem de neplăcut și care sunt recurente, se fac în fiecare zi. Aș vrea să transmit tinerilor faptul că este foarte important cum resimte această bătaie de joc. Dacă tu știi despre tine că ești un om integru, bun și poate îi și depășești pe aceia în multe domenii, nu e cazul să te simți jignit, marginalizat, exclus din colectivul tău.

 

  1. G. Care sunt cauzele care determină un astfel de comportament ?

 

  1. B.: Lipsa de educație și de nesupraveghere. Nu s-ar fi ajuns până aici, dacă în școală exista un cabinet de psihologie, un cabinet de sociologie, dacă dirigenția se făcea așa cum trebuie.

 

  1. G.: Care este profilul agresorilor, cum arată cei răi ?

 

  1. B.: Cei răi au o abilitate conștientizată de a fi personajul rău, ei în definitiv nu sunt răi, au o structură anxioasă, sunt timizi și fac lucruri ciudate ca să nu mai lase impresia de timiditate. Sunt unii însă care sunt tulburați, au o personalitate tulburată, aici vorbim despre o personalitate anti-socială care va avea repercursiuni mai târziu și care se va vedea în viața de adult. Bullying-ul vine din anumite lipsuri “vorbim de un nivel educațional scăzut, posibil o moștenire genetică sau niște traume din copilărie, violența în familie se vede în violența copilului.

 

  1. G.:De ce apare acest fenomen numai în rândul copiilor ?

 

  1. B.: Treaba asta nu se întâlnește exclusiv la ei, se petrece la liceu, la facultate, în firme, la locurile de muncă, diferența este faptul că cei mici reacționează, se tăvălesc pe jos, nu vor să se mai ducă la școală, nu vor să mai meargă cu autobuzul, lucru care îți pune un semn de întrebare. Cei mari preferă să se închidă și să nu reacționeze, ceea ce este greșit. Nu este o rușine să spui că ești victima unei situații și că nu poți să-i mai faci față”.

 

  1. G.: Ce sfaturi aveți pentru părinții și profesorii care asistă împreună cu copii, elevii lor la aceste conflicte ?

 

  1. B.: În primul rând, în momentul în care se întâmplă abuzuri trebuie raportate, indiferent de cine este vorba, că este profesorul de serviciu, că este directorul, că este organizația de studenți. Ce poate să fie prima instanță care să audă treaba asta, după care școala trebuie să ia măsuri, nu se poate să persiste un climat de violență în cadrul unei instituții. Cei afectați vor fi niște oameni traumatizați care nu-și vor mai putea desfășura activitățile din acest motiv. Nu mai dorm, nu mai mănâncă, au anxietate maximă, nu pot fi ei înșiși, atât timp cât stau sub violență”.

România este pe primul loc în Europa în privinţa hărţuirii în şcoli, potrivit unui studiu realizat de Brandwatch 1 din 3 copii a fost umilit în faţa colegilor. Studiile mai arată că 246 de milioane de copii sunt anual victime ale bullying-ului la nivel mondial, conform adevărul.ro.

ANDRADA GIUBEGA

( student Jurnalism, Universitatea din Craiova)