Când Ana Birchall se compară cu Tudorel Toader!

0
803

Fost ministru al Justiţiei (24 aprilie 2019 – 4 noiembrie 2019) după un interimat anterior (9 – 23 februarie 2017) dintr-o eroare a ex-premierului Viorica Dăncilă, eroare recunoscută, Ana Birchall poartă pe Facebook o polemică ieftină cu actualul ministru al Justiţiei, Stelian Ion, cu nimic mai breaz. Surmontând momentele delicate, ca să folosim un eufemism, în care a dat în bâlbăială prin CSM, Ana Birchal, şi domnia sa un vector al desfiinţării SIIJ, dornică să îşi regăsească onorabilitatea, scrie aşa referindu-se la Stelian Ion: „Cred că experienţa din Comisia Iordache va folosit totuşi la ceva: să deveniţi un alter-ego al domnilor Florin Iordache şi Tudorel Toader. Unde au eşuat alţii aţi reuşit dumneavoastră”. Evadând din anonimatul unei prestaţii politice, lipsită de orice relevanţă, Ana Birchall plonjează în anonimatul articlierilor fără număr, pe Facebook. Faptul că se compară cu prof. univ. dr. Tudorel Toader, conducător de doctorate din 2005, membru în Comisia de la Veneţia, fost judecător la Curtea Constituţională, vicepreşedinte al Academiei de ştiinţe juridice din România, rector al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, probează doar confuzia de valori în care se complace Ana Birchall, alminteri neluată în seamă, în pofida unui CV împopoţonat, pe care şi l-a etalat. Făcea undeva într-o împrejurare Ana Birchall o afirmaţie interesantă: „Fiind un om de centru-stânga m-am bătut pentru o social-democraţie modernă, progresistă, şi am luptat din interiorul sistemului pentru o reformă reală a clasei politice”. Un singur comentariu: „facultăţile bune acordă diplome multor absolvenţi fără aptitudini şi talent, necesare unui expert. În fiecare domeniu există probe de foc şi nu toţi le trec, motiv pentru care experienţa şi longevitatea într-un domeniu sau profesie sunt semne justificate ale competenţei. Experţii sunt mereu implicaţi în domeniile lor, învaţă din greşeli şi au un istoric vizibil al realizărilor. Pe parcursul carierei lor, devin mai buni sau cel puţin îşi menţin nivelul ridicat al competenţei, la care se adaugă înţelepciunea –ceva greu de măsurat- care vine cu timpul” („Sfârşitul Competenţei – Tom Nichols, Ed. Polirom – 2019). Şi încă un lucru: fostul ministru al Justiţiei, Tudorel Toader, un constituţionalist pur-sânge, primindu-l în audienţă pe Hans Klemm, ambasadorul SUA la Bucureşti, în acel moment, i-a sugerat acestuia că n-are pregătire juridică şi i-a avansat ideea ca numirea şefilor marilor parchete să se facă fix după modelul SUA, adică, aceştia să fie validaţi de către Senat. Parcă era altceva, faţă de ştergătorii de clanţe de la ambasadă, care i-au succedat.