Bradul de Crăciun, cu luminițele și cadourile lui, mirosul de cozonac și portocale, căldura căminului, într-un cuvânt bucuria sărbătorilor nu va ajunge nici anul acesta la familia Vasile, din comuna Bratovoiești. Deși cei doi părinți au muncit toată vara vânzând flori și legume pe piață, banii abia le ajung să trăiască de pe o zi pe alta. Modestia se reflectă peste tot în jur și va fi dureroasă în ziua de Crăciun când nici măcar mirosul de friptură nu se va simți în casa lor. Dar oamenii sunt demni și și-au pus deja o dorință pentru anul viitor: să fie sănătoși și uniți ca și până acum, iar copiii să-și continue studiile.
Ca să ajungi la familia Vasile trebuie să părăsești strada principală care merge Bechet și să o cotești spre marginea satului Bădoși. Căsuța lor este înghesuită pe o uliță strâmtă și aproape că nu o zărești dintre celelalte case mai mari. Glugile de coceni par chiar mai înalte decât locuința în care trăiesc șase suflete, părinții și cu cei patru copii ai lor. Gazdele sunt foarte primitoare și, chiar dacă nu sunt avuți, ne invită cu multă bunăvoință în cămăruța în care încap doar câteva obiecte de mobilier. „Mi le-au dat și mie niște oameni care și-au făcut modernizări prin casă. Le-am primit și le-am aranjat aici pentru că altceva mai bun nu avem”, spune parcă scuzându-se Sabina Vasile. Este o femeie măruntă, cu o privire luminoasă. Universul său este acum cel mai nou membru al familiei, Maria, o fetiță de numai cinci luni care doarme învelită în multe haine fiindcă în casă nu era atât de cald cât poate ar fi trebuit. Din cauza lipsei banilor, cei ai casei trebuie să-și drămuiască bine banii, iar lemnele sunt pentru zilele geroase, când viscolul bate puternic în această margine de sat.
Un Crăciun modest
În micuța lor încăpere venirea sărbătorilor aproape că nu se simte. Bradul luminat cu mii de steluțe nu se vede în nici un ungher și singurele podoabe de Crăciun sunt cele pe care copii le văd doar la televizor. Cu vocea tremurândă, mama povestește cât de tristă a fost ziua de Moș Nicolae pentru fiul ei cel mic. „Ninel a plâns când nu a găsit nimic în ghețute. Mi-a spus, mami, eu chiar nu am fost cuminte? De ce nu a venit și la mine Moș Nicolae? Eu i-am explicat că el este un copil cuminte, dar că Moșul nu a mai avut bani. A doua zi, mi-a spus că nu este supărat fiindcă nu a venit pentru că are căldurică în casă, are un pat unde să doarmă ceea ce alții poate nu au”. Vocea mamei se înnăbușe-n plâns. „Este un copil bun, aș vrea să am mulți bani ca să le fac bucurii la toți, dar ei mă înțeleg că nu am”. Din păcate, nici sărbătorile acestea nu vor fi mai altfel, mai bogate, iar copiii trebuie, din nou, să se mulțumească cu puținul pe care îl au. Puțină căldură în casă, o masă caldă, dar nu îmbelșugată, adică lucruri pe care alții le au în mod normal.
Ninel visează să devină pictor
Ninel, cel mai mic băiat al familiei Vasile, este în clasa a VIII-a și are un talent deosebit: îi place să deseneze. Când are puțin timp liber, își ia creioanele și o foaie de hârtie și începe să schițeze tot ce vede în jur, peisaje cu case și oameni, florile pe care mama sa le plantează în grădină. ”Ninel este talentat la desen. Cea mai mare plăcere a lui este să aibă creioane și să-l las să deseneze. Ia uitați ce frumos lucrează”, spune mama răsfoind foile din blocul de desen al băiatului. „Aici a desenat așa cum ar vrea să arate camera lui și a pus pe masă un coșuleț cu flori pentru că știe că mie îmi plac florile”. Ochii ei se umplu din nou de lacrimi pentru că își amintește cum îl trezește în fiecare dimineață, de la ora 5, când ceilalți copii din vecini dorm. „Îl iau cu mine la piață să mă ajute cu florile. Și nu se plânge sărăcuțul, se îmbracă și merge cu mine pentru că știe că nu pot să mă duc singură”. Pe Sabrina și pe Ninel îli știu piețarii și îi compătimesc, dar oricât de mare este durerea mamei nu poate să schimbe lucrurile. ”Trebuie să câștigăm și noi o pâine, ce să facem, așa le spun oamenilor care îmi zic de ce scol băiatul la ora aia”.
Toți copiii familiei învață bine la școală
Recompensa lui Ninel pentru toată strădania de a se trezi dis-de-dimineață sunt câte doi lei din care băiatul poate să-și cumpere coli de hârtie. Părinții nu au bani să îi cumpere un bloc întreg de desen, cu foi groase, așa cum ar trebui, și pentru că Ninel le consumă repede, îi cumpără coli simple pentru scris. „El este mulțumit și cu acestea. Le pune între copertele vechi și desenează”. Băiatul care atunci era plecat cu nașa lui la oraș ar vrea să urmeze o școală de artă, în care să învețe și mai bine cum se pictează, cu niște vopseluri adevărate pe care nu și le permite acum. De altfel, toți copiii familiei Vasile sunt cuminți și învață bine la școală. Arătându-ne o poză dintr-un album la care ține foarte mult, ne spune despre fata cea mare că este în clasa a XII-a la un liceu din Craiova, că învață foarte bine, dar cel mai probabil nu va putea să meargă la facultate din cauza sărăciei în care trăiesc. Nici celălalt băiat, Costel, nu are niște rezultate slabe la liceu, dar nici el nu are șanse să-și mai continue studiile.
Florile îi ajută să trăiască
Singurele venituri ale casei sunt ajutorul social de 230 de lei și alocațiile copiilor. Banii care se strâng sunt foarte puțini, mai ales iarna când părinții nu mai pot să meargă să muncească pe la unii și alții, cu ziua. Vara, însă, mama plantează flori pe care le vinde în piață și mai câștigă cât pentru o masă sau o hăinuță la unul dintre copii. „Florile sunt viața mea, îmi plac foarte mult și m-am gândit că pot să le și vând, dacă tot le plantez. Sunt flori de grădină, îngrijite de mine, și chiar dacă nu ies bani mulți, câte 2-3 lei pe buchet, tot mă duc să îi câștig și pe aceștia”, spune, împăcată cu situația, Sabina Vasile. În curte, chiar la intrare, pe un mic petec de pământ încă se mai observă resturile uscate de flori de toamnă care fuseseră tăiate de la rădăcină și vândute pe piață. Alături, sunt și micile solarii în care familia muncește toată vara pentru a avea pe masă roșii proaspete și celelalte legume trebuincioase în gospodărie. Acum, de sărbători, liniștea sufletească pare să fie singurul bun care și-a găsit loc în casa lor.
***
Crăciunul este însă sărbătoarea speranței când orice dorință poate fi împlinită. Mai mult decât un brad încărcat sau cadouri sau o masă plină cu bunătăți, familia Vasile își dorește ca toți să fie sănătoși și copiii lor să mai facă un pas important în viață, adică să-și continue și ei studiile. Ca niște părinți adevărați, soții Vasile cred cu tărie că numai învățătura îi poate ajuta pe copii lor să depășească această sărăcie amară pe care o cunosc acum când sunt copii. De unde vor venii banii pentru cămin, pentru transport, pentru cursuri, pentru pantofi și haine, părinții nu au, din păcate, nici un răspuns.
RADU ILICEANU şi LAURA MOȚÎRLICHE
