Pierluigi Tami este directorul echipelor naţionale, din Elveţia şi declară în presa helvetă că selecţionerul Murat Yakin va fi prezent la tragerea la sorţi a grupelor Euro 2024, pe 2 decembrie a.c. la Hamburg, asta neînsemnând vreo garanţie cu privire la continuarea mandatului său. Pierluigi Tami vorbeşte de o analiză serioasă, la capătul căreia dacă trebuie luată o decizie, aceasta trebuie să fie raţională şi nu emoţională. Mai adaugă că nu trebuie uitat că actualul selecţioner a făcut o treabă excelentă. Un detaliu: Pierluigi Tami va face un raport pe care îl va înainta preşedintelui ASF, Dominique Blanc, şi apoi va fi luată decizia. Este amintit în context momentul de 28 iunie 2021, când tot la Bucureşti, în optimile de finală ale Euro, Elveţia a întors rezultatul cu Franţa, dar nu şi „răsunătorul” 1-6 cu Portugalia, în optimile de finală ale Cupei Mondiale 2022. Ce deplânge presa elveţiană (Le Temps)? Şi dacă există întrebarea trebuie să existe şi un răspuns. În compania unor echipe precar plasate în clasamentul FIFA (locurile 48, 71, 100, 105 şi 159) Elveţia n-a rupt „gura târgului” cum se spune. Şi aşa este, numai că poziţionarea în clasamentul menţionat nu spune totul şi exemple sunt cu duiumul, cel mai elocvent sau mai fierbinte fiind al Braziliei (e drept cu multe indisponibilităţi) care a pierdut în preliminariile pentru CM, două partide consecutive, cu Columbia şi Argentina, din care cea cu campioana mondială, chiar pe faimosul stadion „Maracana”. Albania, neobişnuită cu fastul, a terminat pe primul loc în grupa sa. Fiecare echipă din grupa I şi-a jucat cu ardoare şansele şi poate, respectând adevărul, singura defavorizată a fost reprezentativa Israelului, care şi-a susţinut partidele în exil, din cauza războiului. Echipa Elveţiei nu se poate plânge că i-a lipsit norocul, când în partida cu Belarusul, pe 15 octombrie a.c. la Lucerna, condusă fiind (1-3) în min. 88, a reuşit o egalare miraculoasă. Atunci s-a spus că „Nati” a oferit o probă de caracter. La Novi Sad, Elveţia învinsese Belarusul cu un scor categoric (5-0). Norocul n-a părăsit-o nici în partida cu Israelul la Felcsut (Ungaria), unde a fost egalată (min. 88), dar israelienii au fost frustraţi de un penalty la henţul comis în suprafaţa de suprafaţă de Cedric Zesiger, în repriza secundă, ca să nu mai amintim bara la lovitura de cap a lui Anann Khalit. Cu Kosovo, la Priştina a fost egalată (90+1) de V. Muriqi, iar cu România a fost egalată (min. 89 şi 90+2), în partida tur, prin golurile realizate de V. Mihăilă. Luând ca referinţă rezultatele din acest an, „Nati” n-a impresionat, şi ziarele Tages-Anzeiger şi Neue Zurcher Zeitung au cerut demiterea antrenorului. Care calificând echipa la Euro şi-a atins obiectivul şi prelungirea contractului. „Nati” a pierdut doar un meci cu România, dar s-a pierdut pe sine. E cam mult spus. Perioada bună a echipei, Elveţiei de peste 10 ani, nu era eternă. Şi peste Granit Xhaka, Xherdan Shaqiri au trecut anii, iar Ricardo Rodriguez a ieşit din dispozitivul apărării. Una peste alta echipa Elveţiei a fost mai puţin puternică, decât suma individualităţilor sale (Elvedi, Akanji, Schar). În fine, Le Temps, reaminteşte, pentru consolare aventura echipei Franţei în preliminariile pentru CM 1994 din SUA, când „albaştrii” conduceau grupa din care făceau parte şi mai aveau 3 meciuri. Au remizat cu Suedia (1-1) şi au înregistrat 2 înfrângeri la Paris, cu Israelul şi Bulgaria (1-2) şi selecţionerul Gerald Houllier a ratat prezenţa la Cupa Mondială, când toată lumea credea că are calificarea în buzunar, uimită de ceea ce arătase Franţa. Patru ani mai târziu Franța câștiga titlul suprem.
