Două zile în Franţa, vizită prilejuită şi de împlinirea a 60 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice cu Republica Populară Chineză, apoi vizite mai scurte la Belgrad şi Budapesta, unde liderul chinez Xi Jinping a fost primit cu mare fast, acesta a fost itinerariul, comentat fără entuziasm de presa occidentală. Fiindcă de pildă, la Paris, în rundele de dialog cu omologul său francez Emmanuel Macron, preşedintele chinez nu a oferit concesii majore în materie de comerţ sau politică externă, chiar dacă liderul de la Elysee a insistat stăruitor asupra accesului pe piaţa chineză şi, bineînţeles în problema Ucrainei. Detaliile le oferă Reuters. Potrivit şefului diplomaţiei europene, Josep Borrell, deficitul comercial, în schimburile China-UE, a fost anul trecut de 291 miliarde euro sau 1,7% din PIB-ul UE. Interesant este faptul că Xi Jinping, cu excepţia vizitei la Moscova, în martie 2023, a vizitat de această dată 3 ţări europene, în premieră, în ultimii 5 ani. O primă concluzie la dialogul cu Emmanuel Macron: China nu este pregătită să abandoneze poziţia bine definită anterior, potrivit căreia relaţiile cu Moscova nu pot fi evaluate de terţe ţări. Încercările de a convinge Beijingul să înceteze sau dilueze cooperarea cu Rusia sunt nu atât inoperante, cât deranjante pentru partea chineză. Pe de altă parte, cum la întâlnirea lui Emmanuel Macron cu omologul chinez a fost invitată şi Ursula von der Leyen (cancelarul german Olaf Scholz a declinat invitaţia) s-a reconfirmat faptul că Parisul devine principalul partener de dialog al Beijingului, chiar dacă Olanda şi Germania sunt lideri în schimburile comerciale cu China. Franţa şi China derulează parteneriate pe multiple planuri: economic, cultural, cercetare medicală, sport. Iar anul în curs este unul al schimburilor culturale China-Franţa, China fiind una dintre ţările care vor asigura transmisia Jocurilor Olimpice, prin China Media Group. În subsidiar, Franţa este o ţară în care Beijingul speră să facă saltul între UE şi SUA. Discursul pozitiv, privind tarifele vamale la produsele de lux, a fost un semnal interesant. Dorinţa Beijingului de a extinde cooperarea cu Europa şi de a-şi menţine autonomia strategică rămân de neclintit. Mai clar, pentru China, Europa este o oportunitate, nu un risc, un partener, nu un rival. În acelaşi context, europenii după ce au pierdut Rusia, nu-şi pot permite să piardă şi China. Mai ales, în ipoteza nedorită a reîntoarcerii lui Donald Trump la Casa Albă. Creşterea economică în statele membre UE nu va depăşi 1,5% în acest an şi îi face pe europeni să realizeze că asta este sarcina lor imediată, şi nu pot refuza piaţa chineză, în pofida multor asimetrii. Emmanuel Macron a înţeles că situaţia internaţională necesită mai mult ca niciodată un permanent dialog euro-chinez, pentru că Europa are nevoie de China în medierea de a pune capăt conflictului dintre Rusia şi Ucraina şi pentru că, momentan, China este într-o anumită măsură în fruntea unor tehnologii şi industrii ale viitorului. Vizita de la Belgrad, ţară care pentru China înseamnă „o prietenie de fier” şi apoi Budapesta, partener cheie în promovarea iniţiativei globale a Chinei, atestă că stafia amorului bântuie prin Europa, cum bântuie prin întreaga lume. SUA ne anunţă că am devenit „sarea pământului”, adică mai importanţi decât alte ţări occidentale, încât nu mai tânjim după prietenia solidă –şi benefică- cu Beijingul, deşi poate mai avem probleme sentimentale. Cu ajutorul lui Dumnezeu ne vom descurca. Avem experinţă în chestiuni de suflet, mai ales când ne mai „pică” câte ceva. De la o vreme nu ne mai pică nimic, decât complimente, şi… cam atât.
