“Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci precum mândria lui Lie ai înfrânt, și la luptă îndrăzneț pe Nestor l-ai făcut, așa, Sfinte Dimitrie, roagă-l pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă”.
Sfântul Dimitrie a trăit la Tesalonic (Salonic, în Grecia de azi) în vremea împăraților Dioclețian și Maximian (284-305). Provenea din una din cele mai nobile familii din Macedonia și era admirat de toți, nu doar pentru noblețea și frumusețea lui exterioară, ci și pentru virtuțile sale, pentru înțelepciunea și bunătatea sa. El a cunoscut adevărul creştin din cuvintele şi învăţăturile părinţilor săi, dar, mai ales, a început a lucra într-însul darul lui Dumnezeu. Încă din tinerețe a devenit strateg și specialist în arta militară, așa încât, în ciuda vârstei lui, a fost numit general al armatelor Tesaliei și proconsul al Greciei de către Maximian Galerius, Cezarul Greciei și al Macedoniei. Toate aceste onoruri nu l-au făcut pe Dimitrie să piardă din vedere lucrurile cele mai importante, și anume cele legate de mântuirea sufletului. Fiind dintru început evlavios și învățător al credinței în Iisus Hristos, își petrecea o bună parte a fiecărei zile cu învățarea și interpretarea învățăturii lui Hristos, în public, fără să se ascundă, încât mulți păgâni din Tesalonic și din regiune s-au convertit la creștinism, în pofida persecuțiilor pornite de împărat împotriva creștinilor. Biruitor în războiul contra sciților, în drum spre Roma, Cezarul Galerius s-a oprit la Tesalonic pentru a fi aclamat de popor și a aduce sacrificii zeilor. Câțiva păgâni invidioși din oraș au profitat de această ocazie pentru a se plânge împăratului și a-l denunța pe Dimitrie că este creștin. Mânia împăratului a devenit repede furie când a aflat că Dimitrie nu era doar ucenic credincios al lui Hristos, dar și predica public credința creștină. De aceea, a poruncit să fie prins Sfântul și aruncat într-o temniță din subsolul unei băi publice. Şi lăudându-se împăratul cu un gladiator al lui ce se numea Lie, îi provoca pe oamenii cetății să iasă şi să se lupte cu el, mai cu seamă că acesta îi întrecea pe toți cei de vârsta lui la mărimea trupului și la putere . Un oarecare tânăr creștin, pe nume Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie în temniță, i-a zis: “Robule al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie. Roagă-te pentru mine!”. Iar Sfântul, însemnându-l pe frunte cu semnul Crucii, i-a răspuns: “Pe Lie îl vei birui și pe Hristos îl vei mărturisi”. Aşadar, luând Nestor îndrăzneală din cuvintele acestea, a mers şi s-a luptat cu Lie pe care l-a înfrânt, aruncându-l în negura morţii. Împăratul, rușinându-se, s-a mâhnit și s-a mâniat. Şi fiindcă a aflat că Sfântul Dimitrie a îndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostași și le-a poruncit să-l străpungă cu sulițele pe Sfânt în temniță, pentru că a fost pricina morții lui Lie. Apoi, din porunca împăratului s-a tăiat și capul lui Nestor (pomenirea Sfântului Nestor se face la 27 octombrie). Catedrala Mitropolitană din Craiova poartă hramul “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir”, sfânt care este şi ocrotitorul oraşului nostru. Drept aceea, cu inimile şi ochii spre cer, să ne rugăm astfel: “O, răbdătorule de chinuri al lui Hristos, Izvorâtorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, această a noastră rugăciune, ce aducem ţie acum cu umilinţă, primeşte-o, şi de bolile sufleteşti şi trupeşti precum şi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, cu rugăciunile tale cele bineprimite către Dumnezeu, ne păzeşte!” Amin!
Preot LIVIU SĂNDOI
