În pustiul de cugetare în care mă îmbrânceşte săvârşirea din viaţă a unui om de ispravă, cum a fost prof. Constantin Buşoi –suflet mare, senin şi modest- e greu de găsit cuvintele prin care să împărtăşesc o tristeţe şi un regret, nemăsurabile. A fost un dascăl apreciat, cu prestanţă, profesor de matematică, director o vreme la Liceul Industrial Electroputere, primar al urbei, în nişte momente confuze, inspector general şcolar, sportiv de mare performanţă (locul 4 la proba de lupte greco-romane la Jocurile Olimpice de la Tokyo – 1964), Cetăţean de Onoare al Craiovei. Peste toate – om al Cetăţii. Caracter de granit. Impunător, clădit fără zgârcenie, cu vorbă aşezată, privire blândă, a fost mistuit în anii din urmă de o grea suferinţă, mărturisesc cei apropiaţi, care i-a biruit încetul cu încetul trupul falnic. Nedreptăţit în multe momente a surmontat toate infamiile. Cu perfectul său echilibru sufletesc, judecata dreaptă, Constantin Buşoi stingea supărările oricui, şi deveneai mai bun după o discuţie, transmiţându-ţi din substanţa binefăcătoare a tactului său. Mă alătur prietenilor devotaţi şi celor care l-au preţuit, la reculegere şi ultimul adio.
