Birourile de vot s-au deschis ieri dimineaţă în Egipt. La 15 luni de la demisia lui Hosni Mubarak, sub presiunea unei mişcări populare, peste 50 de milioane de alegători au fost chemaţi la urne, ieri şi astăzi, pentru a alege unul dintre cei 12 candidaţi la prezidenţiale. Pentru prima dată în istoria acestui scrutin rezultatul nu este cunoscut în avans. Principalii pretendenţi sunt candidatul Fraţilor Musulmani, Mohammed Morsi, islamistul independent Abdel Abour Foutuh, ultimul premier al lui Hosni Mubarak, generalul Ahmed Chafiq, fostul ministru de Externe, patron al Ligii Arabe, Amr Moussa, şi naţionalistul arab Hamdeen Sabbahi. Un al doilea tur de scrutin este prevăzut între 16 şi 17 iunie, în cazul în care nici unul dintre candidaţi nu întruneşte majoritatea absolută din primul tur. Sondajele estimează o confruntare în turul secund între fostul secretar general al Ligii Arabe, Amr Moussa, şi disidentul Abdel Abour Foutuh. De asemenea, generalul Ahmed Chafiq şi Mohammed Morsi s-ar putea întâlni şi ei în turul secund. Dificultăţile de estimare derivă din faptul că mulţi egipteni din Arabia Saudită şi din Golf, formând grosul contingentului de expatriaţi, sunt cunoscuţi pentru conservatorismul lor. Din partea revoluţionarilor, care au patru candidaţi, singurul nasserian este Hamdeen Sabbahi. De-a lungul mai multor săptămâni, candidaţii au încercat să convingă electoratul într-o atmosferă relativ paşnică. Miza este imensă şi candidaţii – islamişti, laici, de stânga sau liberali, partizani ai revoluţiei sau foşti membri ai regimului Mubarak – au oferit programe extrem de diferite. La aproape 16 luni de la căderea Raisului şi în pofida alegerilor din iarnă, care au dat un parlament dominat de islamişti, puterea nu a schimbat mâinile. Condus de mareşalul Mohamed Hussein Tantaui, care, timp de 20 de ani, a fost ministrul Apărării sub Mubarak, Consiliul Suprem al Forţelor Armate (CSFA) a prevăzut data de 1 iulie pentru predarea puterii. Aflat la conducerea ţării după căderea lui Hosni Mubarak, CSFA a cerut egiptenilor să voteze în masă, promiţând un scrutin „sută la sută transparent”, avertizând, totodată, împotriva neregulilor de orice natură. Alegerea unui nou preşedinte pune capăt unei perioade de tranziţie extrem de tumultuoasă, din care nu au lipsit excesele de violenţă soldate cu victime. Armata, ţinta protestelor militanţilor pro-democraţie, a promis predarea puterii odată cu desemnarea succesorului lui Mubarak. Numai că, inclusiv mişcarea „Tineretul revoluţiei” este acum divizată în privinţa celui care ar putea prelua ideile sale. Oricum, viitorul preşedinte egiptean are sarcina dificilă de a găsi un consens minim între liberalii islamişti, forţele vechiului regim şi cele revoluţionare. Şi de a guverna o ţară în care diviziunea socială şi confesională este evidentă.
