Ştiinţa a încheiat perioada de 16 ani fără succes în faţa FCSB, în ziua dispariţiei lui Ilie Balaci
Derby-ul cu FCSB a fost aşteptat cu mare nerăbdare de olteni, care au epuizat biletele cu câteva zile înainte de meci, dar în ziua partidei mai puţin a contat ce s-a întâmplat pe teren. A fost numai un prilej de priveghi, o şansă pentru 30.000 de suflete laolaltă să-şi ia rămas bun de la „Sufletul fotbalului craiovean”, de la copilul bălai care a fermecat o regiune, o ţară şi chiar o lume a fotbalului. „Minunea Blondă” spunea „Craiova s-a născut şi a murit o dată cu mine”, iar Bănia a jelit plecarea între îngeri a celui pe care-l aclama, îl răsfăţa şi-l proclama: „Iliuţă al nostru e cel mai bun din RSR”. Nu l-a iubit doar pentru ce făcea pe teren, ci şi pentru ce reprezenta. În viziunea alor lui, Iliuţă din Bistreţ simboliza tipul olteanului: talentat, rebel, genial, un pic arogant, năvalnic, orgolios, mândru, capabil „să scoată munţii din pământ şi să facă Jiul, Dunăre”.
Pe tabelele noii arene, pe care atât Ilie, cât şi „Limbă” Tilihoi, cel dispărut cu câteva luni mai devreme, au apucat prea puţin s-o savureze, deşi meritau mai mult decât oricine, ei şi ai lor Maximi, s-o folosească şi s-o înnobileze, s-au desfăşurat imagini de neuitat cu Ilie Balaci. Arena n-a mai fost alb-albastră, zecile de mii de olteni venind îmbrăcaţi în negru, iar la Peluza Nord bannerele au fost înlocuite de o pânză cernită, fanii fiind în doliu după cel mai mare fotbalist din istoria Ştiinţei. Ilie venise în Bănia lui dragă să vadă derby-ul cu FCSB şi apucase chiar să le dea câteva sfaturi lui Mitriţă şi celoralţi alb-albaştri, care s-au transformat însă în poveţe lăsate cu limbă de moarte. 
Coincidenţă răscolitoare, dar în minutul 8, la momentul de reculegere în memoria gloriei maxime a Craiovei, jocul se oprise fiindcă oaspeţii tocmai intraseră în avantaj. Kelic a marcat în proprie poartă, la fel cum o făcuse şi anul trecut cu FCSB, la Severin. Croatul a făcut astfel inutilă intervenţia senzaţională a lui Pigliacelli la şutul lui Coman. Florile din tribune şi mesajul „Balaci, de la 8 la infinit” au apărut aşadar imediat după ce roş-albaştrii preluaseră conducerea. Replica oltenilor a însemnat numai o serie de cornere, fiindcă următoarea ocazie au avut-o tot băieţii lui Dică, la şutul pe lângă poartă al lui Tănase (34). Peste câteva minute, Gnohere s-a făstâcit când să-l execute din unghi pe Pigliacelli, la o fază în care francezul îl depăşise uşor pe Donkor.
Partea a doua a avut un gol şi mai rapid, în aceeaşi poartă, de la Peluza Nord, bosniacul Koljic speculând ca un atacant de rasă, cu un şut la colţul lung, mingea vârâtă inteligent de Bărbuţ. Când oaspeţii păreau să depăşească momentul de şoc şi au revenit în joc ameninţând poarta lui Pigliacelli prin Coman şi Teixeira, a venit şutul teribil al lui Fedele, parcă fără pendulare, care a dus mingea în acelaşi colţ nepăzit de Bălgrădean: 2-1!
În ziua când şi-a pierdut „Minunea Blondă”, Craiova a spart blestemul anilor fără succes în faţa Stelei/FCSB. Şi asta chiar dacă n-a îndepărtat blestemul ratărilor loviturilor de pedeapsă, deoarece Koljic a greşit şi el de la punctul cu var, după ce Mitriţă o făcuse de două ori în acest sezon. Penalty-ul dictat a fost însoţit de eliminarea lui Junior Morais, care a oprit mingea in extremis, pe linia porţii, dar cu mâna. După autogolul din minutul 8, a urmat penalty-ul ratat în minutul 88. Doar coincidenţe, în ziua în care optarul-simbol al Craiovei ne-a părăsit?
