În apropierea sărbătorilor pascale, un retailer german pregăteşte de zor deschiderea celui de-al treilea hipermarket, de această dată în cartierul 1 Mai. Se lucrează în ritm alert, inclusiv noaptea. Ieri, cei de la sistematizarea circulaţiei dădeau ultimele indicaţii cu privire la bretelele de acces. Marfa, după spusele unor localnici, este primită deja în depozitul gata construit. Parcarea din incinta hipermarketului, amplasarea sistemului de iluminat şi chiar înlocuirea unor stâlpi mai vechi sunt ultimele acţiuni din frontul de lucru al şantierului.
S-a tot vorbit în ultimele zile de o realitate care ar trebui să ne dea fiori. La nivelul Uniunii Europene, suntem ţara a cărei economie depinde cel mai mult de multinaţionale. Jumătate, mai exact, 48% din cifra de afaceri totală şi 44% din valoarea adăugată din economie sunt generate de firme străine, arată rezultatele celei mai recente cercetări realizate de prof. dr. Cezar Mereuţă, pe baza datelor Eurostat, preluată de Ziarul Financiar. România şi, în cazul nostru Doljului, nu duc lipsă de magazine de proximitate, gen Lidl, Profi, Penny şi hypermarketuri, precum Auchan, Selgros, Metro, Kaufland. Diferenţele principale dintre cele două modele ar trebui să fie două: mărcile găsite şi timpul petrecut în magazin. La noi, tind să dispară aceste deosebiri.
Politica de expansiune continuă
Ieri, la intrarea în cartierul 1 Mai, pe platforma fostei Imprimerii „Oltenia” se lucra de zor la finalizarea lucrărilor a ceea ce va fi cel de-al treilea magazin Kaufland din Craiova. Impactul comercial al viitoarei deschideri comerciale va fi uriaş pentru micile societăţi din împrejurimi. Unii şi-au şi luat adio de la a mai ţine în viaţă afacerile. Pe str. dr. Ion Cantacuzino, tot ieri, trei afaceri altădată sănătoase, acum le vedem „îngheţate”, iar spaţiile scoase la mezat.
În vecinătatea viitorului Kaufland, un alt complex comercial şi-a pus în practică strategia de modernizare, cu multe luni înainte. Chiar dacă unii comerciaţi au rămas pe dinafară, actualii se pot bucura de mai mult spaţiu alocat şi de un design atractiv.
Dacă prin marile comune ale Doljului, lanţurile de magazine de proximitate se extind ameţitor de repede, încât se va ajunge să nu mai existe comună cu 4.000-5.000 de locuitori, fără să aibă acces la comerţul coordonat de multinaţionale; în Craiova, nu ne mai miră că expansiunea capitalului extern este în plină vogă. Desigur, în detrimentul micilor afaceri de familie. Nu are sens să mai vorbim că suntem, ca şi capital autohton, descoperiţi în faţa unor viguroşi finanţatori europeni, ce nu ezită să pompeze sume uriaşe în extinderea reţelelor de comerţ alimentar şi non-alimentar în zona noastră.
Argumente pro şi contra
Despre cât de benefică este o nouă apariţie în peisajul hipermarketurilor din Craiova, localnicii din 1 Mai au păreri împărţite. Unii spun că este mai mult decât necesar, pentru că oricum mergeau în alte cartiere pentru a-şi face cumpărăturile. Mai mult, invocă o creştere a calităţii produselor şi a modului mai sănătos de păstrare la raft. Pe de altă parte, unii apreciază că magazinele din împrejurimi vor trage obloanele, neputând face faţă raportului preţ-calitate practicat de acest hipermarket. Astfel, se vor pierde câteva zeci de locuri de muncă, ceea ce se întâmplă deja şi vor fi create, probabil, tot atâtea, şi …tot cu salariul minim de economie. În rest, concluzia este simplă. Cu o vânzare medie zilnică de peste 100.000 de euro/unitate, astfel de hipermarketuri vor accentua gradul de dependenţă a consumatorilor de asemenea reţele de retail.
În ultimele zile se discută şi despre o mai bună pregătire a specialiştilor fiscali în a încerca şi reuşi să impoziteze profiturile multinaţionalelor, mai înainte ca acestea să scoată din România sume colosale prin tot felul de procedee financiare deosebit de complicate. Cât este neputinţă, cât este rea-voinţă, lăsăm la latitudinea bunului-simţ al nostru, al tuturor.
În mall, pentru o pungă de pufuleţi
Aşezarea în mijlocul cartierelor craiovene a majorităţii hipermarketurilor, cu mici excepţii, este o dovadă în plus că dependenţa economică a României de aceste multinaţionale este în continuă creştere. Incredibil, dar s-a ajuns la situaţia penibilă, ca să evităm măruntul comerciant autohton şi să cumpărăm aproape absolut orice produs din hipermarket. Fie o pungă cu pufuleţi, fie un săpun, fie o pâine sau un pachet cu biscuiţi. Ceea ce ar fi trebui să reprezinte o stare de normalitate, respectiv să mergem la final de săptămână şi să alocăm 1-2 ore pentru a umple căruciroul cu bunuri, a debutat cu plimbări de relaxare printre rafturile doldora de importuri.
O altă stare de lucruri devine strigătoare la Cer. Doljul, unul dintre cele mai importante judeţe exportatoare de grâu, se confruntă cu un fenomen absolut aberant: „pâine proaspăt coaptă” la raft! Să nu ne grăbim, e doar marketing facil. Concret, noi cumpărăm doar aluatul congelat aduse din UE, dar suntem amăgiţi că produsele de panificaţie sunt proaspăt coapte, chiar în ziua când le cumpărăm. „Fresh-ul” devine, astfel, o simplă vorbă în vânt. În luna mai 2016, preşedintele Comisiei pentru agricultură din Camera Deputaţilor, Nini Săpunaru, declara că, în România, intră zilnic 25 de tiruri cu pâine congelată din import, ceea ce înseamnă o cantitate de 875.000 de tone pe an. Iar motivul pentru care avem mari cantităţi de pâine congelată la vânzare în ţara noastră este simplu: exportăm foarte multe cereale. De ce: pentru a obţine un câştig imediat, fermierii nefiind dispuşi să investească într-o valoare adăugată mai mare.
Multinaţionalele aduc multe semne de întrebare
Acestea ar fi doar câteva dintre provocările cu care se confruntă consumatorii în relaţia directă cu hipermarketurile. Exemplele pot continua: cât de sănătos este uleiul de palmier folosit la sute de produse, inclusiv pâine, dulciuri, etc; cât de sănătoase sunt grăsimile utilizate la margarina ce costă 3-4 lei; cât de benefică pentru sănătate este carnea separată mecanic din care sunt compuşi cremvurştii ce se vând la 2,00 lei pachetul; ce prafuri intră în componenţa pateurilor aşa-zise vegetale, care nici sterilizate nu mai sunt, conform procedurilor standard – vezi pateurile al căror ambalaj nu este din metal!?
Prof. dr. Cezar Mereuţă, cercetator asociat al Centrului de Macromodelare Economică al Academiei Române şi membru de onoare al Academiei de Ştiinte Tehnice din România, e de parere că ar trebui creat un departament de monitorizare a multinaţionalelor, care să aibă scopul de a preveni eventualele crize. Şi nu doar crize economice, că e greu de crezut că, bazându-se pe alocări financiare masive externe şi cu un calendar de recuperare a investiţiilor bine pus la punct, pot lua vreodată multinaţionalele decizia de a se retrage din România! Dar mai ales, crize în sistemul de sănătate publică, ce ajunge în scurt timp, dacă nu chiar este deja, cel mai afectat de calitatea îndoielnică a alimentelor de pe rafturile hipermarketurilor.
În ceea ce priveşte sectoarele exportatoare de bunuri, profesorul Mereuţă a mai spus că, din totalul celor 31 de domenii care exportă bunuri, numai 11 dintre acestea au înregistrat excedent, adică firmele exportă mai mult decat importă. „Majoritatea companiilor din cele 11 industrii excedentare sunt dominate de filiale ale multinaţionalelor, a căror strategie se face în ţările de origine”, a mai conchis acesta.
