Criza catalană s-a născut la Madrid!

Catalonia este deja o regiune divizată şi în plină gherilă urbană. Ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile, practic de la începutul săptămânii trecute, când liderii separatişti au fost condamnaţi de Tribunalul Suprem de la Madrid la pendepse între 9 şi 13 ani, îndoaie orice speranţă de bună convieţuire între independentişti şi non-independentişti. Confruntările au fost, ca niciodată, între manifestanţi şi forţele de poliţie, iar Barcelona a fost teatrul unor adevărate lupte de stradă. Protestatarii au folosit cocktail-uri Molotov, în timp ce poliţiştii au utilizat gloanţe de cauciuc, gaze lacrimogene şi tunuri cu apă. Potrivit ministrului de Interne, Fernando Marlaska, 97 de persoane au fost arestate, peste 200 de persoane rănite, din care 104 poliţişti. Confruntările poliţiei naţionale şi a forţelor Mosos Esquadra –agenţii regionali- cu manifestanţii, au fost de fapt generate de confruntarea între partizanii extremei drepte Vox şi anti-fasciştii catalani. Situaţia rămâne confuză. Nu toată Catalonia rezonează la ideea ruperii de restul Spaniei. La ultimele alegeri regionale, 52% dintre catalani n-au votat pentru partidele independentiste, şi doar 42% dintre catalani se arată favorabili, faţă de 48,3% care se opun. Să admitem 50%-50%. Ceea ce înseamnă că, Catalonia este o regiune divizată. Se caută soluţii de revenire la o normalitate cât de cât rezonabilă, dar la doi ani de la referendumul ilegal pentru secesiune nu s-a obţinut mai nimic. Analiştii politici din Spania opinează că însăşi Constituţia ţării, de la 1978, la trei ani de la moartea dictatorului Francisco Franco, n-a mai fost modificată în raport cu noile realităţi ale societăţii spaniole. Este adusă în discuţiei, din nou, suspendarea statutului de autonomie a Cataloniei de Tribunalul Constituţional în 2010, iniţiată de Partidul Popular, condus în acea perioadă de Mariano Rajoy, considerată acum o eroare. Se discută bineînţeles şi de propuneri ale socialiştilor şi popularilor privind reformarea Constituţiei. Situaţia politică s-a crispat teribil. Preşedintele independentist al Cataloniei, Quin Torra, a criticat violenţele comise de grupurile radicale, între care Comitetul de apărare a Republicii (CAR). O soluţie politică nu se întrevede la orizont. Dreapta spaniolă –conservatorii PP şi liberalii de la Ciudadanos- critică precara gestionare a crizei catalane de socialiştii (PSOE) lui Pedro Sanchez. Independentiştii catalani au primit sâmbătă susţinerea independentiştilor basci, care la San Sebastian au manifestat pentru amnistia celor 9 condamnaţi catalani şi recunoaşterea „dreptului de a decide pentru Republica Catalană”. Altfel spus, dreptul la autodeterminare. Lucrurile au următoarea abordare: la Madrid socialiştii aflaţi la putere, estimează că verdictele Tribunalului Suprem sunt juste şi că pedepsele trebuie efectuate în integralitatea lor; la Barcelona, puterea separatistă regională le consideră antidemocratice şi cei 9 condamnaţi trebuie „imediat graţiaţi”. Pe de altă parte, violenţele n-au atins niciodată un nivel atât de ridicat, de la referendumul pentru auto-determinare, ilegal de la 1 octombrie 2017, încât orice dialog rămâne aproape imposibil. Catalonia participă cu o cincime la PIB-ul Spaniei. Transportul public a fost perturbat, iar numeroase zboruri de pe aeroportul din Barcelona au fost anulate. Guvernul de la Madrid ar putea suspenda guvernul regional al Cataloniei, dar asta ar însemna escaladarea tensiunilor. La rândul ei opoziţia de dreapta cere activarea legii Securităţii Naţionale, care autorizează preluarea controlului asupra poliţiei catalane, şi implicit a administraţiei. Peste trei săptămâni în Spania sunt organizate alegeri legislative anticipate, ceea ce îi face pe Pedro Sanchez, actualul premier, să fie prudent. Cine sunt instigatorii amplelor manifestări de la Barcelona şi din alte oraşe ale Cataloniei, nu se spune cu exactitate. Se vorbeşte însă de grupuri extremiste, purtând cagule care parcă vor să dea foc ţării.