S-a prăpădit, în această dimineață, mohorâtă de octombrie, marele fost jucător de fotbal al Craiovei, din toate timpurile – Ilie Balaci (62 de ani), acoperit, de atâtea și atâtea ori, cu toate superlativele posibile. La fel ca și Gicu Dobrin sau Gică Hagi, Ilie Balaci a fost liderul unei echipe frumoase, fără asemuire, care a dat Craiovei fotbalistice o dimensiune aparte: cea de „Craiova Maxima”. Precoce, talent nativ, sclipitor în teren, prin clarviziunea tactică, posesor al unei tehnici individuale în regim de viteză, de invidiat, Ilie Balaci anunța încă din 1978, după ce cucerise un titlu de campion al țării – în 1974, și două Cupe ale României, o mare carieră, fiind plasat pe locul trei în Premiul Bravo, pentru cei mai promițători jucători, sub 23 de ani de pe continent. Promovarea sa la echipa națională, pe vremea când era căpitanul echipei reprezentative de juniori, de către selecționerul Valentin Stănescu, într-o partidă pe Parc des Princes, avea să confirme ulterior că „Zimbrul” descoperise pepita de aur. Era inegalabil. Și-a adjudecat, de două ori consecutiv, titlul de cel mai bun fotbalist român (1981 și 1982). Aventura din Cupa UEFA, ediția 1982-1983, dar și meciul memorabil cu Italia – campioană modială – în preliminariile Euro 84, când va fi „coșmarul lui Gentile”, apoi fabuloasa evoluție pe Rasunda, din Stockolm (1-0), îl legitimează ca unul dintre marii fotbaliști ai Europei. Indiferent de calibrul adversarilor întâlniți, Ilie Balaci nu a avut niciodată complexe, ilustrând inteligență în joc, tehnică șlefuită și inegalabila ambiție oltenească. Accidentarea sa, înaintea turneului final al Euro 84, și neconvocarea la lotul lărgit care a făcut deplasarea în Franța au fost deplânse, ani în șir, dar în zadar. Va mai evolua la FC Olt și Dinamo, dar gloria de pe Centralul din Bănie nu va mai putea fi egalată. Ca antrenor, va pregăti, în țară, tineretul lui Dinamo, apoi pe Pandurii Târgu-Jiu și FC Drobeta, după care va pleca în lumea largă, pentru a obține un lung șir de succese în Africa și Orientul Mijlociu. A avut 69 de selecții la echipa națională (opt goluri), 347 de meciuri în Divizia A (84 de goluri); campion al României de trei ori și câștigător al Cupei României cu Universitatea Craiova de patru ori. Ca antrenor, a câștigat Cupa Campionilor Africii, Cupa Cupelor țărilor arabe, Super Cupa EAU, Cupa Campionilor Golfului, Super Cupa Asiei, cu CA Tunis, Olimpyc Casablanca, Al – Shabab, Al – Nasr, Al-Hilal, Al-Ain. În 1998 și 2001, va antrena pe Universitatea Craiova fără a mai regăsi atmosfera din zilele Craiovei Maxima. Lumea se schimbase. Prințul Olteniei, devenit prințul Deșertului, cum s-a spus, a fost o minune de fotbalist al Craiovei, un emblematic, care de-a pururea va rămâne în memoria Olteniei. Dumnezeu să-l odihnească în liniște și pace!
